17 Poezii | Dan Sociu

Dupa ce am adunat poeziile de aici si le-am vazut strinse in volum, mi-am dat seama ca asa o papadie de carte subtire, asa o flacaruie ar avea nevoie de protectia unui caus conceptual si cel ce mi s-a impus imediat a fost asta: sint poezii de adolescent scrise la maturitate, ca si cum constiinta mi s-ar fi dus pina la capatul celor patru decenii de viata ale mele, s-ar fi izbit de marginea lor ca o bila de manta si s-ar fi intors pina la 17 ani, s-ar fi revirginat, s-ar fi improspatat, ar fi recapatat pasiunea metafizica romantica, de care asa-zisuluimatur din mine ii e atit de sete dupa atita apa existentiala. Desi forma ar fi asemanatoare celei de la 17 ani, experienta artistica ar face-o, paradoxal, mai autentica decit pastisarea groasa inevitabila din textele de atunci (le-am recitit recent, sint scrise cu virtuozitate, dar jenante, stridente). E una dintre multele lecturi posibile, dar e cea preferata de mine acum si mi-ar placea sa fie cea mai convingatoare in jocul lecturii.ce frumos pluteste orice ratalinistita si cumva mareatanumai ca sub gratiee o agitatiede picioruse sub suprafata