A fost odata in Carpatia

Cu o fraza sigura si alerta, A fost odata in Carpatia aduce la viata istoria bogata a unor lumi si culturi din vechime. Exercitiu nostalgic, universul creat de Constantin Ciceovan inglobeaza o multitudine de arii geografice si culturale si confluentele dintre ele, aspect care asaza cartea sub spectru spiritual valah. La granita dintre roman istoric, de aventuri si fantastic, volumul reuseste sa provoace experiente neasteptate de imersiune senzoriala in lumea vietii personajelor sale, cu o capacitate remarcabila de a invia ambiante uitate ale trecutului, dincolo de negura opaca si misterioasa a timpului. A fost odata in Carpatia este primul roman dintr-un proiect mai amplu al autorului, care in prezent lucreaza la al doilea volum din serie. Un roman al esentelor romanismului dintotdeauna. (Radu Vida) Forta epica uriasa, dezvoltata pe spatii vaste, imprumuta autorului o voce sadoveniana de care cred ca literatura noastra ar avea nevoie. (Vianu Muresan) Romanul lui Constantin Ciceovan nu e unul de capa si spada, ci mai degraba de obste comuna a Occidentului si Orientului, intr-o lume in care faptele mari sunt de natura morala, bazate pe istetime, iscusinta, devotament, loialitate, ele ramanand inscrise in mentalul colectiv ca invataturi pentru timpurile noastre. (Mircea Popa) Ajunse la herghelie si o gasi parasita. Fata plecase, dar nu apucase sa duca si caii cu ea. Am sa-i iau sa-i vand, iar pe fata daca o gasesc, o duc acasa de sclava. Se indrepta spre tarcul unde erau adunati caii, cand o auzi cum striga dupa el. Iesise din sura, inchizand poarta in urma ei, iar in mana tinea o furca. Cei sase tatari descalecasera si se asezasera la umbra. Cand o vazura pe fata cu furca, incepura sa se ridice. Babor le facu semn sa ramana pe loc si le striga ceva pe limba lor. - Asta e a mea! Voi stati deoparte si priviti ce-am sa-i fac! Il apucase o furie vecina cu nebunia. Isi aminti cum pierduse totul din pricina ei, cum ii luase caruta cu tot ce era in ea, si armasarul cel argintiu, apoi cum pierduse si cainele. Avea in ochi sclipirile mortii. Lua hangerul in pumn si-l scoase din teaca, apoi il baga inapoi cu un sunet sec, cum cade securea pe butuc. Rase ascutit si puse mana pe biciul incolacit in jurul umarului. Dar se razgandi iar si si-l puse la brau. Sari ca o pisica si-i smulse furca din mana, apoi o dobori la pamant cu un dos de palma. Tatarii se uitau la el si radeau, indemnandu-l cu strigate si chiote. (Constantin Ciceovan