Alfabetul distopiilor

Alfabetul distopiilor e un eseu fictional scris meticulos, cu o arta bine condusa si scrupulos controlata, in hinterlandul careia se afla o sintaxa culturala specifica si stricta, de tip combinatoriu, adica discursul utopic si distopia. In consecinta, detaliile furnizate de catre Gheorghe Sasarman au o precizie de orfevru. Niciodata fraza nu curge la intamplare si nici o cheie nu e introdusa aleatoriu, indiferent cat de aparent nesemnificativa se doreste ea sa fie. Cititorul va descoperi cu usurinta acrostihul UTOPIA care rezulta de pe urma aditionarii celor sase initiale ale cuvintelor din titlurile capitolelor, desi I-ul de la Nihilism (capitol nescris, inlocuit cu trei puncte) s-ar fi potrivit mai bine Inteligentei Artificiale, perspectiva tematica ofertanta, pe care autorul, insa, o evita. Rezulta ca romanul e spart , deschis , incomplet in mod premeditat, asa cum e unul dintre romanele celebre ale lui Italo Calvino, Daca intr-o noapte de iarna un calator. Gheorghe Sasarman isi lasa cititorul in interiorul textului, invitandu-l sa scrie de unul singur, dupa propriul sau plac, capitolul care lipseste. Daca o va face respectand regulile impuse de catre roman, va deveni el insusi un calator distopic, proiectat intr-un univers futurist a carui functionare va fi nevoit s-o imagineze. Ajuns, e de presupus, la capatul deschis al acestui roman captivant, scris cu talent si cu o imaginatie bine strunita, ne putem intreba, probabil, daca asta, si nu altceva, este ceea ce ne asteapta. Daca nu pe noi, pe nepotii si stranepotii nostri. Functioneaza civilizatia noastra inca naturala (atata cata mai este ea...) ca un predeterminism artificializant pentru o involutie globalista, unidimensionala, de tip distopic? Sau exista si alte perspective? E bine cand o carte se termina intr-un semn de intrebare... (Stefan Borbely