Autoboyografie. O poveste despre noi

,,Un roman emotionant si plin de speranta! Lauren abordeaza teme precum religia, identitatea, sexualitatea, tesand cu maiestrie in panza romanului proiectul literar al lui Tanner, pasiunea lui fulgeratoare pentru Sebastian, dar si framantarile interioare ale personajelor atunci cand sentimentele tanarului mormon intra in conflict cu asteptarile pe care biserica le are de la el.ˮ - Publishers Weekly Romanul Autoboyografie a fost nominalizat la prestigioase premii literare, printre care Goodreads Choice Best Young Adult Fiction 2017, Audible Best of the Year, ALA Rainbow List, 30th Annual Lambda Literary Award. Doi adolescenti se indragostesc in timpul cursului de scriere creativa din liceu. Unul provine dintr-o familie cu vederi largi, celalalt, dintr-o comunitate religioasa conservatoare! O iubire imposibila intr-o comunitate care nu a fost invatata sa accepte o poveste altfel. Cu trei ani in urma, familia lui Tanner Scott s-a mutat din California in Utah, o miscare care l-a determinat pe adolescentul dezorientat sa isi ascunda adevarata orientare sexuala. Ajuns in ultimul semestru de liceu, baiatul planuieste sa treaca prin ultimele cursuri fara cine stie ce batai de cap, iar apoi sa faca marele salt spre libertate, parasind oraselul in care se simte prins ca-ntr-o capcana. Atunci cand Autumn, cea mai buna prietena a lui, il provoaca sa se inscrie la Seminar - cursul la care elevii trebuie sa scrie o carte in doar patru luni -, Tanner nu poate rezista tentatiei. Sa scrii o carte in patru luni pare simplu, crede el, insa observa cu naduf ca patru luni inseamna, totusi, o eternitate. De cat timp, insa, are nevoie Tanner sa se indragosteasca? Din cate se pare, o secunda ii e mai mult decat suficient pentru a-l remarca pe Sebastian Brother, un fost elev al scolii care a reusit sa vanda unei mari edituri romanul scris in timpul cursului si care acum este mentor pentru liceenii interesati de literatura. Singura problema in calea fericirii lui Tanner ar fi ca Sebastian este mormon si urmeaza sa plece intr-o misiune de evanghelizare timp de doi ani. ,,Dulce si devastator ca prima dragoste, Autoboyografie este o capodopera. Explorarea identitatii, a credintei si ce inseamna sa iti deschizi cu adevarat sufletul sunt tratate cu delicatete si umor, astfel incat vei simti nevoia sa dai pagina dupa pagina. Ador cartea asta!ˮ - Kiersten White, autoarea seriei Saga cuceritorului ,,Christina Lauren reuseste sa ilustreze cu talent speranta pe care o aduce cu sine iubirea, dar si incertitudinile care apar atunci cand te indragostesti in cadrul unei comunitati care nu a fost invatata sa accepte o poveste altfel.ˮ - Teen Vogue ,,Lauren izbandeste in a aborda un subiect delicat cu simplitate si compasiuneˮ. - Booklist ,,Aceasta poveste complexa si plina de sensibilitate este nu doar despre gasirea iubirii, ci si despre puterea de a-ti gasi identitatea si a te accepta asa cum esti. Amuzanta si credibila. Cititorii se vor bucura sa asiste la calatoria lui Tanner pentru a-si gasi vocea." - Bulletin of the Center for Children's Books Christina Lauren este pseudonimul literar combinat a doua prietene, Christina Hobbs si Lauren Billings, autoarele a mai multe bestselleruri New York Times si USA TODAY, printre care seriile Beautiful si Wild, dar si romanele Dating You / Hating You, Love and Other Words, Roomies, Josh and Hazel's Guide to Not Dating, My Favorite Half-Night Stand si The Unhoneymooners. Titlul Autoboyografie. O poveste despre noi , de Christina Lauren, a aparut le editura Leda . Alte carti scrise de Christina Lauren sunt: Paradis de imprumut Un secret minunat Fragment din carte: In cursul saptamanii , imi petrec mare parte din timpul liber cautand si inlocuind innebunit numele Tanner , Tann si Sebastian . Tanner devine Colin, Sebastian e Evan. Toti cei cu care merg la scoala primesc un nume nou, generic. Autumn devine Annie, Fujita e Franklin , iar clasa devine un laborator specializat in chimie. Imi dau seama ca e un execitiu inutil. Chiar si cand salvez cartea intr-o noua versiune , cand Colin e interesat, de fapt, de Ian , unul dintre elevii mormoni din clasa, stiu ca am facut niste schimbari de mantuiala si neconvingatoare. Vineri dupa cursuri merg de la masina pana la usa din fata a casei lui Sebastian cu primele patru capitole imprimate sub brat. Jur ca soneria lor este ce mai zgomotoasa din lume. Cel putin , asa imi pare cand apas pe buton. Pulsul mi-o ia la goana, iar nervii parca imi sunt izbitide un camion. Nu mai e insa cale de intoarcere. Sunt pe punctul de a intra in casa lui Sebastian. Casa episcopului. Chiar nu e prima mea aventura. Am mai fost si acsa la Eric, dar casa lui e intr-un still mormon mai retinut. Poza de clasa a douasprezecea a lui Eric atarna unde trebuia sa fie cea a Mantuitorullui. Inca mai au o poza inramata a templului pe perete, dar si un aparat de cafea, ca oamenii civilizati. Toate astea inseamna ca sentimentul de exaltare pe care il incerc e ca al unui arheolog inaintea unei exacavari de proportii in Egipt: va fi mult de dezgropat aici. Inauntru se aud pasi grei pe podeaua de lemn. Sunt suficient de grei, incat sa ma intreb daca nu cumva e domnul Brother si apoi ma panichez instantaneu, pentru ca m-am tuns si m-am imbracat cu cele mai bune haine si , daca in loc sa arat ca un mormon decent, las impresia ca sunt supergay? Daca tatal lui Sebastian isi da seama imediat ce intentii am cu adevarat si ma da afara, si ii interzic fiului sau mai vorbeasca vreodata cu mine? Ma apuca groaza. Arat decent, dar nu ca scos din tipla. Evident ca sunt in limba dupa Sebastian, tata e evreu - o fi rau?Nu sunt multi evrei in Provo, dar din moment ce nu suntem practicanti oricum, nu m-amm gandit daca m-ar putea face sa par si mai strain. Doamne, nici legamant nu stiu sa folosesc corect. Simt cum transpiratia imi inteapa ceafa , iar usa se deschide... E doar Sebastian, ca un pusti pe care il tine cu bratul de cap. - El e Aaron! imi spune, intorcandu-se un pic ca sa-l vad mai bine pe fratele lui. El e Tanner! Fratele lui e desirat, zambitor si are parul brunet si moale: o versiune in miniatura a fratelui mai mare. Genetica, ai facut treaba buna! Aaron il impinge si se ridica, intinzandu-mi o mana sa i-o strang. - Salut! - Imi pare bine! Are 13 ani, si ma intreb daca o strangere de mana e suficienta . Mormonii par atat de-al naibii de priceputi la chestiile astea! Ii dau drumul si zambesc, incercand sa nu-mi cer scuze. Va trebui sa nu ma injur, chit ca o fac doar in mintea mea! De parca simte ca in capul meu se petrece un mic Cernobil, Sebastian il indeamna pe Aaron sa intre in casa, apoi imi face semn din cap intr-o parte sa-l urmez.