Baletul fantasmelor - Dumitru Popescu

Baletul fantasmelor. O versiune literara a visului Isi aprinse un trabuc, fiindca terminase ce avea de spus, iar galiganii cu alonje aplaudara scaparand din palme. Noua discursul ni se paruse epocal, caci in putine cuvinte ni se relevase destinul, tinta sublima, si pentru prima data in fata noastra se ingramadise un viitor stralucitor ca soarele. Ne straduiram apoi sa strapungem intunericul, pentru a estima dimensiunea desertului lichid ce aveam de depasit. Ne fixaram privirile, in sfarsit, pe cladirile luminate din interior prin ochii ferestrelor - ochii aceia demonici in care sclipea aurul societatii, aurul lumii, promisiunea fericirii personale. Aceea era deci cota! Inaltimea pe care trebuia sa o cucerim pentru a castiga razboiul.