Blaga. In cautarea numelor - Florina Ilis

Increderea lui o uimi pe Cornelia si o facu sa spere din nou. Chipul surazator al lui Lucian, precum si ceva nou in felul sau de a fi ii atrasera atentia. Ce se intamplase in acea zi? Pe unde umblase de a ajuns asa de tarziu acasa? De unde ii venea aceasta certitudine? Facuse vreo intelegere cu tovarasii?! Asa cum il cunostea, nu-i venea sa creada ca Lucian ar fi putut sa accepte targul cu comunistii si sa-si vanda constiinta. Nici chiar de dragul ei sau al lui Dorli. Sa aibe, oare, femeia aceea, Elena Daniello, noua muza, o atat de mare influenta asupra lui incat sa-i fi redat pofta de viata si de scris?! Si ea, Cornelia, ce-ar putea sa faca daca el se indragostise de o alta femeie?! Sa-i interzica s-o mai vada? Nu putea! Era ca si cum i-ar fi cerut sa nu mai scrie, sa nu mai respire... Ori de cate ori aparuse o noua iubire in viata lui (Domnita, Eugenia, Coca), Cornelia retraise cu si mai multa intensitate perioada de inceput a dragostei lor. Se reindragostea cu fiecare femeie care ii starnea o noua pasiune sotului ei. Ii recunostea gesturile de altadata, starile, tresarirea si tremurul, nevoia de a iesi din casa, ii imbratisa, patimasa, dorinta. Ii simtea clocotul, freamatul, puterea de a crea. Si se-ntorcea singura, dar fericita, in trecut. In prima zi. Intr-o frumoasa zi de octombrie din anul 1916.