Cantecul pasarii

Noi suntem trei, Tu esti treiCand nava sa a facut un popas de o zi pe o insula indepartata, episcopul s-a hotarat sa isi foloseasca acest interval de timp in modul cel mai profitabil cu putinta. A inceput sa se plimbe pe plaja si a intalnit trei pescari care dadeau la peste. Intr-o engleza stricata, acestia i-au spus ca au fost crestinati de misionari inca cu cateva secole inainte.Noi, crestini! i-au spus ei cu mandrie, aratand unii catre ceilalti. Episcopul s-a aratat impresionat. I-a intrebat atunci daca au auzit de Rugaciunea Domnului. Nu auzisera. De data aceasta, episcopul a fost socat.Atunci, ce spuneti atunci cand va rugati?Ne ridicam ochii spre cer si ne rugam astfel: Noi suntem trei, Tu esti trei, ai mila de noi .Episcopul a ramas revoltat de primitivismul rugaciunii si de erezia pe care o continea ea. De aceea, si-a pierdut intreaga zi incercand sa-i invete Rugaciunea Domnului. Pescarii nu aveau o memorie prea grozava, dar si-au dat osteneala, si inainte de plecare, episcopul a avut satisfactia de a-i auzi spunand Rugaciunea de la un cap la altul, fara greseala.Cateva luni mai tarziu, nava sa a trecut din nou pe langa insula. In timp ce isi recita pe punte rugaciunea de seara, episcopul si-a amintit cu placere de cei trei oameni care invatasera sa se roage, gratie eforturilor sale pline de rabdare.Subit, el a vazut o raza de lumina care se apropia de vas. Spre uluirea lui, in mijlocul ei a zarit trei persoane care mergeau pe apa. Capitanul a oprit nava si toata lumea s-a adunat sa vada minunea.Evident, erau cei trei pescari ai episcopului.Sfintia ta, au exclamat ei, am vazut nava cu care calatoresti si ne-am grabit sa venim la tine.Dar ce doriti? i-a intrebat episcopul, inca nevenindu-i sa-si creada ochilor. Sfintia ta, ne pare foarte rau, dar am uitat rugaciunea corecta. Dupa ce spunem: Tatal nostru care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, faca-se voia Ta... , nu ne mai aducem aminte restul. Spune-ne din nou rugaciunea.Smerit, episcopul le-a raspuns:Mergeti acasa, prieteni, si de fiecare data cand va rugati, spuneti, la fel ca inainte: Noi suntem trei, Tu esti trei, ai mila de noi! DiogeneFilosoful Diogene isi lua cina, care consta din paine si linte. Aristippus, un alt filosof, care traia intr-un confort considerabil intrucat il omagia in permanenta pe rege, i-a spus cu ironie:Invata ce inseamna supunerea fata de rege si nu vei mai fi nevoit sa traiesti cu linte.Diogene i-a raspuns prompt:Invata sa traiesti cu linte si nu vei mai fi nevoit sa-l cultivi pe rege.Am vazut pe strada un copil gol, inghetat si flamand. M-am suparat si i-am strigat lui Dumnezeu: De ce permiti acest lucru? De ce nu faci nimic? Dumnezeu nu mi-a raspuns. In aceeasi noapte, cand ma asteptam mai putin, mi-a raspuns: Am facut ceva: te-am creat pe tine .Privirea lui IisusIn Evanghelia dupa Luca scrie:Dar Petru a spus: Omule, nu stiu despre ce vorbesti . In acel moment, chiar in timp ce vorbea, un cocos a cotcodacit, iar Domnul s-a intors si a privit drept spre Petru... iar Petru a iesit afara si a plans.M-am inteles intotdeauna bine cu Domnul. Conversez tot timpul cu el, ii multumesc, ii implor adevarul.Dar am avut intotdeauna sentimentul ca doreste sa-l privesc in fata... Iar eu nu pot. Chiar si cand ii vorbesc, ma uit in alta parte atunci cand simt ca el ma priveste direct. Ma tem de fiecare data ca voi descoperi o acuzatie nerostita in ochii sai, pentru vreun pacat nemarturisit. Sau poate vreo cerere: poate ca asteapta ceva de la mine.Intr-o zi, mi-am adunat tot curajul si l-am privit in ochi! Nu exista nici o acuzatie, nici o cerere. Singurul mesaj pe care il puteai citi in ochii lui era: Te iubesc .La fel ca si Petru, am iesit afara si am plans.Cele sapte vase cu aurUn barbier trecea odata pe sub un copac bantuit, cand a auzit o voce:Ai vrea sa ai sapte vase cu aur?Omul a privit in jur, dar nu a vazut pe nimeni. Lacomia lui se trezise insa, asa ca a strigat:Da, as vrea.Atunci, du-te imediat acasa, i-a spus vocea. Le vei gasi acolo.Barbierul a fugit spre casa, unde a gasit intr-adevar sapte vase pline cu aur, cu exceptia unuia, care era doar pe jumatate plin. Bucuria i-a fost astfel imediat spulberata. Barbierul nostru a simtit ca nu poate trai astfel: trebuia neaparat sa umple si cel de-al saptelea vas, altminteri nu va mai fi niciodata fericit.De aceea, a topit toate bijuteriile familiei si le-a turnat in monede de aur, pe care le-a introdus in cel de-al saptelea vas. Spre uimirea lui, acesta a ramas tot pe jumatate gol. Era exasperant! Omul s-a pus atunci pe economii, si-a infometat familia, dar degeaba. Oricat aur punea in cel de-al saptelea vas, acesta ramanea in continuare pe jumatate gol.Intr-o zi, l-a rugat chiar pe rege sa-i dubleze salariul. Acesta a acceptat, astfel ca lupta pentru umplerea vasului a fost relansata. A ajuns chiar sa cerseasca. Vasul inghitea fiecare moneda noua de aur, dar refuza sa se umple! Intre timp, regele a observat cat de tras la fata era barbierul sau.Ce s-a intamplat cu tine? l-a intr