Confesiunile Unui Diplomat - Eliezer Palmor

Din Cuprins: ◊ Cum am devenit diplomat? ◊ Legaturi amuzante cu colegi straini ◊ Amintiri - unele cu haz, altele cu necaz ◊ Observatii despre participarea evreilor la instaurarea regimului comunist in Romania ◊ De ce n-am vrut sa fiu ambasador in Ungaria? ◊ Beius - o incursiune in orasul de odinioara ◊ Franta i-a salvat pe Yasser Arafat si OEP de la pierzanie ◊ Identitatea evreului originar din Romania Amintirile pe care le-am publicat in revista Minimum au evocat un numar considerabil de episoade si experiente acumulate in decursul a peste treizeci de ani de diplomatie efectiva - practicata in misiuni indeplinite in Europa, America Latina si acasa (in Israel) - din partea Ministerului de Externe. Hotararea de a impartasi cititorilor fondul de amintiri s-a produs spontan si pot spune ca acestea reflecta, prin varietatea lor tematica, aspecte interesante ale functiei diplomatice in actiune. M-am gandit ca ar fi cazul sa completez buchetul de amintiri cu o confesiune avand ca obiect descrierea modului in care am devenit diplomat. La urma urmei, eu nu apartin unei familii din elita sociala sau politica a tarii, si, totusi, am reusit, cand inca nu iesisem din categoria de nou venit in tara, sa ajung sa fiu admis - dupa cum se spune - in prima generatie de diploati israelieni dupa doua mii de ani. Din acest motiv - dar si din acela al insinuarii ca admiterea in corpul nostru diplomatic ar depinde de o protectie ilicita de care se bucura candidatul - istoria investirii mele ca diplomat merita sa fie retinuta. Eliezer Palmor