Douasprezece povestiri calatoare

In Barcelona, o prostituata braziliana in varsta isi dreseaza cainele sa planga la mormantul pe care l-a ales pentru ea. La Viena, o femeie isi dezvaluie puterea de a vedea viitorul pentru o familie bogata. La Geneva, un sofer de ambulanta si sotia sa il iau cu ei pe fostul presedinte al unei tari din Caraibe, doar pentru a-si da seama ca ambitia sa politica este intacta. Prin cele douasprezece povesti despre viata latino-americanilor in Europa Garcia Marquez reuseste sa transmita un amalgam de melancolie, tenacitate, mahnire si ambitie, amalgam care face parte din experienta imigrantilor. Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens ca la inceperea unui roman. Caci in primul paragraf al unui roman trebuie definit totul: structura, ton, ritm, lungime si uneori chiar si caracterul vreunui personaj. Restul este placerea de a scrie, cea mai intima si solitara care se poate imagina, si daca nu-ti petreci restul vietii corectindu-ti cartea e fiindca aceeasi rigoare de fier de care e nevoie ca s-o incepi se impune si ca s-o termini. Povestirea, in schimb, nu are nici inceput, nici sfarsit: se leaga sau nu se leaga. - Gabriel Garcia Marque