Exceptia - Andrei Cornea

Exceptia. O incercare de antropologie filozofica Nea€‘am ivit pe Pamant, parea€‘se, din intamplare, printra€‘un concurs cu totul improbabil de imprejurari; suntem o micuta crevasa de antientropie, nascuta abia ieri, fara scop si rost si care urmeaza sa fie deja colmatata maine. Suntem un dezastru ecologic, o mana de scandalagii carea€‘si hartuiesc generosul proprietar - Natura - si murdaresc zilnic imobilul pe carea€‘l ocupa fortat, unde nu sunt decat vremelnici chiriasi si defel proprietari, asa cum ei se imagineaza cu un neingradit orgoliu. Suntem aberatia ucigasa, eroarea impardonabila a unui Demiurg ignorant, sursa iminentei "a sasea extinctii", uraciunea Planetei. Pe de alta parte insa, prin exercitarea puterii noastre de cunoastere - fiind noi "un punct in raport cu infinitul, un tot in raport cu neantul" (Pascal) -, si infinitul, si neantul isi regasesc centrul (Pico della Mirandola), masura universala (Protagoras), deci intruparea regulii lor, oricat de minoritara cantitativ ar fi aceasta. Descarcam in intreg scarna, cea€‘i drept, dar si slava noastra, fiindca numai prin noi, minuscula lui parte, intregul, capatand constiinta de sine, se imbratiseaza pe sine cunoscandua€‘se si actionand, descoperindua€‘si deopotriva si toata scarna, si toata slava. Exceptia care suntem, intra€‘un sens, tot ea e si regula, intra€‘alt sens; traim, fara indoiala, ca fapturi "dea€‘o zi" si ca "visul unei umbre", cum suna versul lui Pindar, dar, oricat de rar, iataa€‘ne uneori si in rolul tortei care ilumineaza o clipa intregul sia€‘i furnizeaza etalonul maretiei. Infime si sordide slugi "toata saptamana" si, de fapt, aproape tot timpul minuscul cea€‘l avem la dispozitie, devenim totusi in catea€‘o minunata si rara "ziua a saptea" boierii mari ai tuturor lumilor. -Andrei Cornea