Friedrich Nietzsche. Maxime comentate

O analiza aplicata a operei unuia dintre cei mai controversati si puternici ganditori germani, supranumit monahul de la Sils-Maria; o lectura in filigran a modului nietzschean de abordare a catorva concepte dificile, interpretate la modul catastrofic: supraomul, vesnica intoarcere a aceluiasi, anti-Christul. Lucrarea se situeaza in buna si prestigioasa traditie a marilor creatori care comenteaza textele fundamentale ale omenirii dintr-un unghi specific. In Fr. Nietzsche. Maxime comentate, Breban va retine sugestia lui Nietzsche ca <> este, de fapt, <>, dar ceea ce ne suscita atentia acum, in contextul analizarii operei sale fictionale, e artisticitatea dizolvanta a histrionismului, a mastii. Fragmentul din Nietzsche suna asa: <>. Anterior, Breban retinuse urmatorul pasaj: <>. Acestor doua pasaje li s-ar putea adauga oglinda, foarte agreata de catre Nietzsche cu precadere in Zarathustra, cu urmatorul sens inevitabil simplificat: ceva ce este reprezinta, simultan, ceea ce lucrul respectiv este cu adevarat, dar si ceea ce el a depasit. Astfel, omul este omul ca atare, dar si maimuta pe care el a depasit-o. Dusa mai departe, ecuatia arata ca omul devine, in mod necesar, <> grotesca a Supraomului. Diferenta se joaca in termeni de sublim si grotesc, prin inevitabila deconstructie ironica a transcendentei, adica a sublimului. Daca sublimul exista doar prin oglindirea sa in grotesc, grotescul reprezinta <> sublimului. De aceea, in Zarathustra, Supraomul nu exista cu adevarat, ci el este doar o proiectie a omului grotesc care e Zarathustra. Logica verificarii e regresiva: Niezsche spune in pasajul mai sus citat ca <> unui om <>, adica atunci cand el regreseaza. Transland in concret, lucrurile arata asa: cineva e profesor, medic sau mestesugar, fiind acceptat ca atare pentru <> pe care le poarta, pentru <> care il ascund. Insa <> fiintei sale se va revela doar in momentul in care aceste masti vor cadea (din motive care nu tin de vointa sa), sau atunci cand va avea puterea sa le indeparteze. Atunci, omul va ramane cu fiinta sa elementara, singura care aduce la lumina adevarul . (Stefan Borbely