Identitatea melancolica la Soren Kierkegaard

Autorul surprinde cum anume, prin Kierkegaard, se contureaza inchiderea unui amplu ciclu, in acelasi timp istoric si tematic, marcat prin punerea in oglinda a inceputului destinal al melancoliei - survenit prin tragedia greaca - cu sfarsitul acesteia, marcat si el de suprimarea si conservarea posibilitatilor pe care melancolia moderna - mai ales cea romantica - le ofera prin functia sublimatoare a propriului ei vid. In acest sens, Kierkegaard reprezinta un moment de cotitura, desi nu spre altceva , spre un nou sens , de pilda. El opereaza o deschidere spre Clipa - cea singulara - care se temporalizeaza, la randu-i, in calitate de pura clipa, goala de determinatii. O dubla deschidere devine astfel posibila, o deschidere survenita in chiar deschiderea initiala. Nu e vorba despre un sfarsit melancolic al timpului, ci de un fel de timp al sfarsitului, melancolic. (Virgil Ciomos