Ingenuncherea. Indreptar canonic

Spre deosebire de ingenunchere, ca element specific -starii de pocainta, neingenuncherea, in momentele praznuitoare ale Invierii lui Hristos, reprezinta nu doar temeiul dogmatic al bunei randuieli liturgice, ci miezul marturiei eshatologice pe care trupul bisericesc o aduce inaintea lumii permanent, la fiecare dumnezeiasca Liturghie, cu privirea atintita asupra vietii veacului ce va sa fie si a Invierii de obste, evidentiindu-ne totodata libertatea si conditia de fii ai lui Dumnezeu. Cu toate ca Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) a oferit o solutie definitiva problemei, conferind prestigiu incontestabil neingenuncherii in ziua duminicii, uzanta ne-potrivita si devianta a ingenuncherii duminicale persista in pofida prevederilor canonice si a argumentatiei teo-logice formulate de nenumarati Sfinti Parinti, precum Vasile cel Mare, Teodor Studitul sau Nicodim Aghioritul. Traditia Bisericii insa, asa cum studiul de fata o arata prin cele aproape 100 de marturii patristice luate in dis-cu-tie, a consfintit o singura practica liturgica de netagaduit si autentic duhovniceasca: in momentele pascale (praznuitoare ale Invierii) si eshatologice din viata bisericeasca nu este ingaduit sa ingenunchem