Inorogul si oglinda

Poemele lui Gavril Pompei au fost atent intampinate de critica literara inca de la debut, dar de fiecare data sub prejudecata ivirii lor pe un sol oarecum impropriu, autorul fiind inalt profesor de geografie, asadar om de stiinta. Comentatorii inregistrau mai intai rigoarea, un anume ermetism, intelectualitatea rece, inchiderea in forma si, mult mai rar, lasarea in voia starilor traditional poetice . Fiorul si infiorarea pareau excesiv tinute in frau de concentrarea pe euritmii cristaline. E de spus, insa, imediat, ca aceasta abordare ramanea, pana la urma, o simpla reverenta facuta detaliului biografic, repede lasata deoparte, caci patrunderea in intimitatea poemului scotea la iveala semnalmente ale unei gesticulatii poetice autonome, deloc incomodata de preocuparile oficiale