Intre bataia vantului si rodul pamantului. Povestile unui agronom - Gheorghe Budrala

Fiind si eu nascut la sat, am salutat politicos: Buna ziua. N-aveam mai mult de 65 de kg, barba bine aranjata, parul lung si purtam blugi. Raspunsul nu s-a lasat asteptat si era normal pentru locul in care ma aflam: - Noroc, ma ficior! Trecem unul pe langa altul in drumul nostru. Totusi, in sate figurile noi sunt remarcate imediat, acolo toti se cunosc intre ei; eu eram o figura noua si chiar un pic stranie pentru ei. Nu facem prea multi pasi, ca aud in urma mea o voce: - Da' un'e mereti? - La sectia de tractoare, raspund. - Dumneavoastra sunteti injinerul ala nou? - Da! urmeaza raspunsul meu. - Sa traiti, domnu' injiner, eu sunt mecanicul sectiei. Bine-ati venit! - Multumesc. Bine v-am gasit. - Sa stiti ca noi incepem lucru' dupa opt jumatate, avem fiecare animale si numai dupa ce le randuim putem veni. - Bine, si la cat sa vin sa ne putem intalni? - Pai... pe la noua. - Bine...