Jurnal de seminarist - Theodor Damian

Un jurnal este un fel de alter ego. Il citesti si ma citesti. Nu-mi citesti creatia literara, ci gandurile, sentimentele mele despre ceea ce am scris, am facut sau despre ceea ce intentionez sa fac. Un jurnal este, de asemenea, un fel de... nu ,,Galceava inteleptului cu lumea (D. Cantemir), ci galceava mea cu mine insumi, dar si cu cei din jur, deci tot cu lumea, insa cu lumea mea. In cazul de fata, vorbim despre insemnari din viata zilnica a unui tanar de 17, 18, 19 ani, ,,smuls din atmosfera efervescenta a ,,targului Botosanilor si transplantat intr-un loc cu totul strain unde acomodarea cu mediul, cu regimul, cu oamenii constituia o permanenta problema. Jurnalul a devenit astfel locul marturisirii, al eliberarii interioare, prieten intim si terapeut totodata. Ca antrenament, ca exercitiu de scriere, jurnalul a reprezentat si un mod de verificare a celor ce am zis sau facut, eu sau altii, si de reflectie asupra acestora. Asezandu-mi viata pe hartie am dat curs, posibil, atat nevoii de a scrie, dar mai ales, poate, prin teoriile pe care mi le faceam singur, unei incercari, mai degraba neconstientizate, de a ma intelege pe mine insumi.