Lucian Blaga, Ipostazele harfei de-ntuneric - George Vulturescu

Lucian Blaga, Ipostazele harfei de-ntuneric Lucian Blaga este autorul unui vers unic in literatura - el canta pe o ,,harfa de-ntuneric" (Liniste), care contrasteaza cu perceptia noastra incetatenita despre Poemele luminii. De la ,,harfa sfaramata" (,,...Un cantec fara arpa, o raza fara soare..."/ Povestea magului...) a lui Eminescu, prin acest vers de un mister nedeslusit, ajungem in vecinatatea lui Brancusi, cel care a ,,eliberat sculptura de tot ce era de prisos si ne-a dat constiinta formei" - Henry Moore. Putem extrapola: L. Blaga renunta la efigia clasica a harfei printr-un ,,alt Orfeu" (Norul), fara ,,corzi de arama" si ,,de fier", care canta ,,pe corzi de linste", precum un calugar simtind in rugaciune ca ,,inima canta singura" - Cristian Badilita. Sensul e spre launtric, spre ,,prundul tainelor din mine" (La cinzeci de ani), spre ,,minunile intunericului" (Mi-astept amurgul), apropiat de luminile divine, de ,,deasupra intaileor ape", de ,,lumina fara umbra" - ,,matricea din care se nasc substantele". Putem aseza aceasta harfa, care si-a eliminat formele, alaturi de sculptura lui Brancusi - ,,dainuind in tenebre ca in povesti/cu fluier parelnic de vant/canti celor ce somnul si-l beau/din macii negri de subt pamant"...(Pasarea sfanta). - George Vulturescu.