Magicianul

Magicianul a fost ecranizat in anul 1968, in regia lui Guy Green, avindu-i in rolurile principale pe Michael Caine, Anthony Quinn si Candice Bergen.Plasata intr-o insula greceasca, actiunea romanuluiMagicianulpivoteaza in jurul tinarului profesor de engleza Nicolas Urfe. Acesta, incercind sa scape de plictiseala si depresie, cunoaste printr-o intimplare lumea bizara a lui Moris Conchis, magicianul , si devine victima unui lung sir de incercari, spectaculoase jocuri cu masti si psihodrame, in care abunda fantasmele erotice si manipularea istoriei.Carte recomandata deIulia Badea-Gueriteein cadrul proiectului Libris, Oameni si carti .Fragment din roman Magicianul de John Fowles: - TE URASC!Am palmuit-o. A inceput sa suspine salbatic, chircita la capul patului, aruncindu-mi insulte printre lacrimi si suspine.- Lasa-ma in pace... lasa-ma in pace... ticalosule... derbedeule... egoistule... Suspinele se inteteau. Umerii tremurau in convulsii. M-am ridicat in picioare si m-am dus la fereastra.Cuvintele nu mai exprimau ce voia, asa ca a inceput sa loveasca cu pumnii in drugii de fier ai patului. Atunci am simtit ca o urasc pentru lipsa de control, pentru scena de isterie. Mi-am adus aminte de sticla de whisky din camera mea. Mi-o facuse cadou in prima zi.- Fii atenta. Ma duc sa-ti aduc ceva sa bei. Termina cu vaicarelile.M-am aplecat asupra ei. Nici nu a observat, a continuat sa loveasca in drugii patului. M-am dus la usa, am ezitat, m-am uitat la ea si am iesit. Trei greci, doi barbati, dintre care unul mai in virsta, si o femeie, stateau in fata camerei, facindu-ma sa ma simt ca un criminal. Am coborit la mine, am deschis sticla, am tras o inghititura zdravana si m-am dus inapoi. Usa era incuiata. Cei trei spectatori erau tot acolo, uitandu-se la mine cum incerc iar, cum bat la usa si o strig.Batrinul s-a apropiat de mine.- S-a intimplat ceva?M-am strimbat si am mormait.- Caldura.Nu era nevoie, dar a repetat pentru ceilalti. A, caldura , spuse femeia ca si cum asta ar fi explicat totul. Dar tot nu s-au miscat.Am incercat o data, am strigat-o prin crapaturile dintre doua placi de lemn. Nu se auzea nimic. In ochii grecilor am ridicat din umeri si am coborit la mine. Dupa zece minute m-am intors, m-am mai intors de patru sau cinci ori intr-o ora, dar de fiecare data ma bucuram in sinea mea ca usa este incuiata.M-au trezit la ora opt asa cum ii rugasem, m-amimbracat si m-am dus la camera ei. Am batut, dar nu a raspuns nimeni. Am incercat clanta, era descuiata. Patul era ca si cum s-ar fi dormit in el, dar Alison plecase, nu mai era nici un lucru de-al ei in camera. Am alergat la receptie unde am gasit un batrin cu ochelarii pe nas, cam ramolit, tatal proprietarului. Fusese in America si vorbea destul de bine englezeste.- Stiti fata cu care am venit aseara, a plecat in dimineata aceasta?- Da, a plecat.- Cind?Se uita la ceas.- Acum o ora. A lasat asta. Spus dau la dumneata cind coboriti.Era un plic pe care mizgalise numele meu: N. Urfe.