Mantaua lui Hipocrate

Este cartea unui chirurg, cartea cuiva care manuieste, cu mare stapanire si arta, bisturiul dar care o face avand mereu in fata ochilor ceea ce se afla dincolo de ascutisul acestuia, privirea celui care i s-a incredintat. Privirea care spune totul despre ceea ce numeam omul in maretia suferintei si umilintei sale, omul in adevarata lui umanitate. (Horia Badescu) Intreaga pledoarie a cartii domniei sale e pentru inteligenta, pentru educatia in spiritul meritocratiei. De aceea, isi doreste un invatamant care sa nu fie fabrica de diplome, ci descoperitor si formator de inteligente, care sunt atat de putine. De pilda, invatamantul medical, azi, pune tot mai mult accent pe cantitatea de cunostinte ingurgitate, dar nu si pe vocatie, fara de care nu vor iesi niciodata medici buni, care sa fie deopotriva oameni de stiinta si artisti ai medicinii. Ca si in politica si-n toate domeniile, chiar si-n cele mai neinsemnate. In aceasta si consta afirmarea adevarului, conchide autorul. (Theodor Codreanu) Teofil Lung nu se sfieste sa ofere spre meditatie pagini de mare gravitate umana, deoarece: Noi avem datoria sa ne inaltam, fiecare dupa constiinta sa, spre adevarul inalt . (Mircea Popa) Influenta clasica se poate observa in discursul domnului Lung. Intelegerea filosofiei din Grecia antica si-a pus amprenta asupra formarii intelectuale si spirituale a autorului. Platon si Socrate au fost si vor fi in continuare modele demne de urmat. Pe langa aceasta, nume importante din cultura romana sau universala isi fac simtita prezenta prin citate sau parafraze, astfel incat Mantaua lui Hipocrate devine un mic ghid intru intelepciune, ratiune, sensibilitate si armonie. Juramantul depus devine laitmotiv, el da substanta capitolelor cartii, dar si capitolelor din viata autorului. Mantaua alba, odata imbracata, a fost asimilata de spirit, ea este parte integranta a medicului, ea innobileaza si ne conduce spre progres, spre inaltare. Avem, asadar, o multime de teme ce ne indeamna la reflectie; am in fata mea o carte ce merita citita. (Simina Rachiteanu