Maria Tanase. O fantana pe un drum secetos

Trase smucit una dintre draperii intr-o parte in asa fel incit lumina sa cada pe ea, sfredeli cu privirea in ochii profesorului Brauner, apoi incepu:-Cine iubeste si lasa/ Dumnezau sa-i dea pedeapsa!Blestemul iesea scrisnit din pamint, se aduna din cerul care rabda totul, traversa pieptul ei si se revarsa cu putere in odaie, nu prin glasul ei, ci, fringindu-i-l, prin insusi glasul parasitilor care-i dadusera nastere. Maria lasa durerea sa o strabata si sa se strige singura. Cind rosti Tiriisul sarpelui, prelungind dincolo de puterea de ascultare a celor doi barbati i-urile si s-urile, genuni intregi de deznadejde si furie neputincioasa ii cuprinsera pe toti trei, iar odaia paru sa se desprinda de lumea cunoscuta si sa pluteasca intr-un univers de durere fara margini.Cind ispravi, ducind fara gres pina la capat intreg cintecul auzit abia de doua ori, Harry Brauner ramase lipit de spatarul fotoliului asa cum ramii intr-un automobil care prinde brusc viteza. Maria aduse cea dintii lucrurile la locurile lor, tragind la loc marginea draperiei si netezind cu palma postavul care acoperea masa. Profesorul o mai urmari o vreme, fara sa se oboseasca sa-si mascheze interesul sub politeturi ce pareau acum nepotrivite in odaia in care Maria cintase, pentru prima oara in viata ei, Cine iubeste si lasa.- Asta nu-i lucru curat, spuse intr-un tirziu, intelegind ca nu va descoperi mai mult din fata aceasta daca continua sa o priveasca. - Fragmen