Mierea si amarul

O cultura care te obliga la tacere. In acest roman urmarim casatoria impusa a unui cuplu in care compromisurile si tristetea au dus la aparitia remuscarilor, a unor acte de lasitate si, inevitabil, la esecuri. Cei doi se agata de nefericirea lor si se hranesc cu ea, parca pentru a se pedepsi. Iar tanara lor fiica, poeta, tine un jurnal in care se ascunde drama multor femei, victime ale unei traditii si societati care obliga la tacere.Odata cu retrairea momentelor care le-au marcat, candva, viata, asistam treptat la recuperarea destinului acestei familii dezbinate si ni se dezvaluie foarte subtil tragedia care i-a distrus nucleul.Speranta vindecarii sta intr-un sarman imigrant, care, cu multa blandete si bunatate, are grija de ceea ce a mai ramas din aceasta familie, readucand armonia. El e mierea (sau balsamul) care inmoaie amaraciunea celor inselati de soarta