Nazistii imi spuneau pe nume + Eu sunt 70072 + Croitoresele de la Auschwitz

Nazistii imi spuneau pe numePutini oameni stiu ce inseamna sa petreci trei ani in inima infernului de la Auschwitz. Si mai putini inteleg ce inseamna sa ai o functie in administrarea lagarului, sa fii in acelasi timp o prizoniera care poate fi executata in orice moment si singura care poate incerca sa salveze de la moarte alte detinute slabite, bolnave si infometate.Magda Hellinger a ajuns la Auschwitz in martie 1942. Deportata din Slovacia la doar 25 de ani, ea a fost fortata sa invete rapid regulile unui sistem criminal, pentru a-si salva propria viata, dar si pentru a ajuta alte femei sa supravietuiasca. Inca din primele sale zile in lagar, ea a fost inclusa in sistemul de administrare a acestuia, castigand treptat increderea nazistilor si primind tot mai multe responsabilitati. Magda i-a intalnit pe unii dintre cei mai periculosi criminali nazisti: de la temutul doctor Josef Mengele, la sangerosul comandant al lagarului Josef Kramer, dar si-a ascuns intotdeauna teama, totul pentru a-si putea continua misiunea: aceea de a salva, cu orice pret, cat mai multe vieti cu putinta.Datorita curajului sau, ea si alte femei au reusit sa paseasca din nou spre libertate, purtand cu ele povesti pe care nu avem voie sa le uitam niciodata. Intr-o zi, cuprinsa de disperare, am trecut la actiune. Stiind ca prizonierele din fiecare coloana nu fusesera inca numarate, am ales in jur de cincizeci de fete din grupul destinat camerelor de gazare, ordonandu-le sa ma urmeze fara sa puna intrebari, si m-am intors cu ele in lagar. Am ales doar cincizeci in speranta ca nimeni nu le va observa lipsa. Si nu m-am inselat - caci am scapat basma curata. Lucrurile s-au desfasurat atat de repede, incat nimeni nu si-a dat seama de ceea ce se intampla. Nu puteam sa le salvez pe toate, dar am reusit sa salvez cateva, macar pentru inca o zi. - Magda HellingerAcum, multumita efortului fiicei sale Maya, povestea Magdei este in sfarsit gata sa iasa la lumina. Eu sunt 70072Am supravietuit pentru a-mi spune povestea De la ultima noastra intalnire imi amintesc ochii ei. Ma priveste cu dragoste, cu disperare. Imi tine capul in maini, ma priveste drept in ochi si ma saruta. Sunt fata ei, inima ei, dragostea ei. Nu uit cuvintele pe care mi le-a spus. Mi le repet zile intregi dupa plecarea ei. Aminteste-ti cum te cheama si de unde vii. Ma cheama Luda Boczarowa, am cinci ani si sunt din Belarus. Lidia Maksymowicz a fost, atat cat destinul i-a ingaduit, Luda Boczarowa, o fetita cu ochi albastri luminosi, iubita si ingrijita de parinti si bunici. Apoi, inainte de a implini 3 ani, a devenit pentru tortionarii sai din cumplitul Pavilion al copiilor de la Auschwitz-Birkenau doar un numar: 70072. Timp de peste 15 luni, micuta Luda a indurat frigul, foamea, singuratatea, frica permanenta si durerile atroce provocate de experimentele ingrozitoare la care o supunea insusi Ingerul Mortii, Josef Mengele. Totusi, in ciuda ororii, a supravietuit pentru a-si spune povestea si pentru a-si cauta mama transferata in alt lagar inainte de eliberare. Acum, povestea sa despre suferinta si speranta a devenit o carte-avertisment care incearca sa exprime drama de dincolo de cuvinte a unui copil pus fata in fata cu moartea si cruzimea. Tatuajul sarutat de Papa FranciscNumarul tatuat pe bratul Lidiei Maksymowicz a atras atentia lumii intregi atunci cand Papa Francisc a ales sa-l sarute in mod simbolic in mijlocul Pietei San Damaso. A fost un simplu gest de reconciliere, pentru ca memoria trecutului sa fie pastrata vie, sa putem invata din paginile negre ale istoriei, sa nu se mai repete, sa nu mai facem niciodata aceste greseli. - Papa FranciscMesaj din partea Lidiei Maksymowicz:Birkenau nu moare niciodata. Birkenau este o parte imposibil de sters din cei care au trecut pe acolo. Este un monstru care continua sa se faca auzit, sa vorbeasca despre experientele sale imposibil de descris.Nu e deloc usor sa infrunti toate acestea. Este misiunea vietii mele. Grea si indispensabila, in acelasi timp. O fac pentru minte, desigur. Dar o fac si pentru toti ceilalti, pentru prietenii mei, pentru cunostinte, pentru cei pe care nu-i cunosc dar sunt partea din familia mea de oameni. Vreau sa fiu clara, sa spun raspicat ceea ce cred: intunericul lagarelor nu este arhivat intr-o data pentru totdeauna. Ura alimentata de locurile acelea este mereu la panda, poate reaparea oricand. De aceea trebuie sa fim vigilenti, sa nu uitam, in primul rand, sa povestim a ceea ce a fost. Croitoresele de la AuschwitzCuvintele, cusaturile si povestile lor nu trebuie uitate. Croitoria se metamorfozeaza din ceva de suprafata intr-un mijloc de a supravietui, intr-o modalitate de a te face util si folositor si de a spune tare ca vreau sa supravietuiesc, contez ca OM! ... Scena in care, iarna, o taranca lasa sosetele in mod intentionat sa-i cada, pentru ca o detinuta desculta sa le ia, sa le incalte, sa le foloseasca, vorbeste mai tare decat o mie de fapte rele! - Maia Morgenstern,