Numai copilaria e glorioasa

Probabil ca in tinerete intransigentele sunt mai putin intense, sunt atenuate de un soi de orbire sentimentala, de un entuziasm declansat de un iluzoriu maine stralucit. Din nefericire, eu am fost lovit cu mult mai devreme decat altii de un soi de irascibilitate, nervozitate in fata imoralitatii publice. Ele s-au transformat - treptat, dar necrutator - intr-o intransigenta care numai bine nu mi-a facut, a subtiat sensibil spectrul social in care am evoluat. Dar, una peste alta, cu toate costurile extrem de piperate, am preferat aceasta intransigenta genului de toleranta care transforma viata publica intr-un soi de casa de... toleranta. Dorin Tudoran Numai copilaria e glorioasa, acest extraordinar dialog-confesiune, ce poarta titlul unui vers al lui Dorin Tudoran, pare sa creeze un nou gen literar: scriitorul si omul Dorin Tudoran se povesteste pe sine cu atata autenticitate si talent, incat cartea de fata devine totodata povestea unei vieti si imortalizarea acelei vieti prin literatura. Acest dans subtil al intrebarilor atent construite de Robert Serban si al raspunsurilor ample, de larga respiratie, ale lui Dorin Tudoran ne dezvaluie personalitatea uluitoare a unui scriitor roman cu totul aparte: un mare iubitor de poezie si de muzica, un om care a ales mereu prietenia, care n-a acceptat compromisurile, care priveste cu impacare senectutea si isi iubeste tara cu intransigenta si duiosie. Care, asa cum marturiseste, si-a intins singur ramura de maslin. Domnica Drume