O istorie lucida a Revolutiei Franceze

Exista un statornic atribut politic francez: centralismul dominator ultra-dirijist. Dupa 1789, il identificam in expansionismul militar al Conventiei si al Imperiului, dar mai ales in rafuiala crancena indreptata de Parisul iacobin contra oraselor si a tinuturilor revoltate, oripilate de atrocitatile Capitalei. Remodelata fara emfaza peste ani, constatarea transpare in pilda in paralela contrastanta a lui Chateaubriand din Memoires d'outre tombe (1850) dintre discretia, modestia si umilinta lui Washington si impactul cu vuiet , rasturnator de tronuri, avantajos renumelui sau, al lui Napoleon, dar si in regretul focalizat de fostul ministru Alain Peyrefitte asupra multiplelor dezavantaje generate de acelasi centralism, investigat in cartea-i graitor intitulata Le mal francais (1976). (Sergiu Pavel Dan