Obiecte, fiinte, himere - Ciprian Valcan

Aparut deja in limba spaniola, volumul de memorialistica al lui Ciprian Valcan este povestea tipica a unei copilarii din epoca comunista, la finele anilor '70 si in anii '80. Istoria personala e colorata nu doar de familie, rude mai mult sau mai putin indepartate si apropiati, ci si de particularitatile Banatului in care autorul s-a nascut si a copilarit - inclusiv vecinatatea cu Ungaria, pentru care Ciprian Valcan face o adevarata pasiune. Intre jucarii si mancare, scoala si ritualurile familiale, inocenta prelungita in lumi imaginare si transformarile politice de la sfarsitul anilor '80, un intreg univers al copilariei, mereu provocator si incitant, isi face aparitia in fata cititorului. Iar pentru detalierea diferitelor momente ale naratiunii, evident ca trimiterile eseistului la Aristotel, Freud sau Borges sunt mai putin frecvente decat acelea la Alexandre Dumas, Karl May, Michel Zevaco ori Dumitru Almas. Insa dincolo de variile intamplari, de pasiunea pentru lectura sau fotbal, de idiosincrazii si fobii cum e aceea cu pisicile, transpare mai mereu sinistra perioada de privatiuni si constrangeri din ultimul deceniu de regim ceausist. Volumul Obiecte, fiinte, himere e un locuitor straniu al lumii cartilor lui Ciprian Valcan. Intors spre sine, filosoful si eseistul se odihneste in firida autobiografiei, dupa un drum lung prin universuri savante, animate de fantastice sclipiri ludice. Pentru cei care ii cunosc scrisul, volumul acesta e o surpriza: citindu-l, descoperi o voce noua, rar intrezarita prin tesatura magica a textelor anterioare. Nu e prima data cand Ciprian Valcan isi priveste trecutul, insula indepartata a copilariei si adolescentei, inedit e insa modul in care aceasta lume i se reveleaza acum. De data aceasta, scriitorul se contamineaza voit de vocea si perspectiva inconfundabila ale copilului. Lumea ii pare ciudata si enorma, uneori trista, alteori neclara, mereu incitanta si provocatoare, cultivandu-i imaginatia si pofta de joc. Privirea copilului ramane lipita de lentila naratorului de-a lungul intregii calatorii, prin toate cele cincisprezece capitole ale cartii. Volumul este, dincolo de autobiografic, si o arheologie a copilariei in comunism, una dintre cele mai bogate si mai expresive aparute in ultimii ani. Jucariile, sarbatorile, cartile si fotbalul, mancarea si ritualurile familiale, scoala si curiozitatea pentru nuditate, inocenta prelungita in lumi imaginare si reticenta fata de lumea adultilor, unde se intrevede orizontul intunecat al dictaturii si saracia ultimului deceniu al comunismului romanesc, toate se aliniaza in constelatia subiectiva alcatuita de Ciprian Valcan. - Gabriela Glavan