Pachet Regina Maria. Set 7 carti

Pachetul contine urmatoarele carti : 1. Povestea vietii mele, volumul 1 I In Anul Centenarului Incoronarii, editura Librex ofera publicului roman o carte de exceptie despre o personalitate unica: autobiografia Reginei Maria a Romaniei. Editia de fata, aniversara, respecta intocmai varianta originala a jurnalului, cartea "Povestea vietii mele" fiind grupata de catre Regina Maria in patru parti. Nascuta in 1875, in Eastwell Park, Marea Britanie, nepoata a Reginei Victoria si a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei, Missy sau preafrumoasa faptura dumnezeiasca Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg si Gotha a fost mare printesa a Marii Britanii si Irlandei, principesa de coroana si regina a Romaniei. Maria a crescut familiarizata atat cu viata de la curtea Rusiei, cat si a Angliei. Povestile ei din zilele copilariei petrecute in Anglia si in Malta, unde tatal, Printul marinarilor , era stationat, sunt pline de viata, de buna dispozitie si de portrete minunate ale barbatilor si femeilor, pe atunci aflati in anii tineretii, care aveau sa joace mai tarziu roluri marcante in zilele tragice ale razboiului. Despre copilarie, Regina Maria scria in jurnalul sau: "Viata nu ar putea fi pe deplin povestita fara sa aduci vorba despre copilarie si tinerete, care sunt elemente atat de importante in formarea caracterului, iar copilaria mea a fost una fericita, la care imi place sa ma gandesc." "Inca de la varsta de cinci ani eram o adevarata fiica a Evei, iubeam hainele frumoase; de fapt, frumusetea, in toate manifestarile ei, avea in mine o adoratoare pasionata, o veneram aproape paganeste. Orice manifestare a frumusetii, fie o femeie atragatoare, o floare, o casa, un cal, fie un peisaj sau un tablou maiestuos, de fiecare data cand frumusetea ma intampina, simteam ca e o placere trimisa de Dumnezeu, un dar cu care El ma inzestrase in mod special, ca sa il pot percepe macar cu ochii, daca nu cu mainile. Splendoarea unei privelisti imense a marii sau a muntilor nu ma impiedica sa observ si sa iubesc cea mai modesta floricica dintr-un sant. Insusirea de a ma putea bucura de frumusete ca intreg si in detaliu m-a insotit toata viata. Linia, culoarea, forma, sunetele si mirosurile care insotesc fiecare imagine mi-au imbogatit extraordinar de mult viata." - Povestea vietii mele 2. Povestea vietii mele, volumul 2 O buna parte a memoriilor din acest volum sunt dedicate momentului pregatirilor de nunta, care a avut loc, dupa cum era firesc, in urma vizitei efectuate la Sigmaringen, unde i-a cunoscut familia lui Nando. Maria isi reaminteste cu placere de momentul in care I-a cunoscut pe Printul Leopold, viitorul ei socru, pe care il caracteriza ca un adevarat homme du monde. Plina de emotie este si descrierea pe care o face Romaniei: o tara cu relief diversificat, cu oamenii cu ochi negri, imbracati in costume populare. O vedea ca pe o tara romantica: un adevarat taram al fericirii promise. ,,Rochia mea de mireasa era din matase alba, grea, mata, cu maneci bufante, desigur, si cu o fusta in forma de clopot care se continua cu o trena. Nu-mi placeau voalurile de dantela, asa ca, desi familia avea multe dantele vechi, am purtat un voal de tul, fixat cu o tiara de diamante, in care era o cununita de flori de portocal. Eram o fecioara subtire, fara rotunjimi, cu parul foarte blond incretit pe frunte, in stilul Reginei Alexandra. Aveam trasaturi imature, ochii albastri. Nu eram foarte impunatoare. Paream ridicol de tanara, cum si eram. Mi se parea ca ma prefac ca sunt matura. Nu pot sa spun ca eram foarte multumita de infatisarea mea, aveam idei mai romantice despre cum ar trebui sa arate o mireasa, dar mama nu era deloc de acord cu ele, asa ca am fost gatita dupa gustul ei si mi-am purtat podoabele cam apasatoare cat de bine am putut." - Regina Maria 3 . Povestea vietii mele, volumul 3 Volumul al treilea al jurnalului Reginei Maria prezinta intamplarile ce au loc dupa nunta si viata noua pe care o incepe la Bucuresti, alaturi de Printul Ferdinand. Maria consemna in jurnal, ani mai tarziu: ,, De peste ani, imi vine sa-i intind o mana de ajutor acelei umbre blonde a fapturii mele. Parca ma gandesc la o sora mai mica a mea, retrasa, foarte timida si tare prostuta, in care nu ma recunosc deloc acum. Slaba, cu parul blond si prea incretit, cu ochi albastri, un copil sincer, stangaci, modest, care cauta in altii stabilitatea pe care nu o gasea in sine. Naiva, impulsiva, nepregatita sa dea piept cu necazuri si greutati, probabil aratam exact cum eram, o prostuta inocenta, cu mintea plina de iluzii si visuri." Pe parcursul cartii, Maria portretizeaza societatea Bucuresteana, prietenii sai, diverse calatorii in strainatate, nasterea copiilor, dar atinge si subiecte sensibile, cum ar fi momentele in care a fost aproape sa-l piarda pe regele Ferdinand din pricina febrei tifoide. Adaptarea Mariei la viata din Romania nu a fost una simpla si lina, restrictiile severe impuse celor doi soti aducandu-i Mariei o profunda tristete si un sentiment puternic de singuratate. Insa, pe parcursul anilor, Missy le-a castigat inimile si increderea, iar viata ei a inceput sa devina din ce in ce mai placuta. Una dintre pasiunile despre care Maria povesteste cu insufletire si mandrie pe parcursul acestui volum este calaritul, pe care iubea sa-l practice in special in padurile Sinaiei: ,, Pentru mine, calaritul insemna sanatate, vigoare, placere si, mai presus de toate, insemna libertate in afara zidurilor palatului si contact cu natura. In sa, eram eliberata de lanturi si restrictii. Ma simteam una cu pamantul pe care galopam, una cu copacii, cu cerul, cu campiile si cu cei care trudeau pe ele. Calarind, am invatat sa iubesc glia romaneasca, am simtit bataile inimii acestei tari." 4. Povestea vietii mele, volumul 4 Ultimul volum din ,,Povestea vietii mele", jurnalul Reginei Maria, se concentreaza pe perioada dintre 1906 si pana la trecerea in nefiinta a Regelui Carol, atunci cand Maria si Ferdinand au devenit regi. Despre acest episod memorabil, Maria consemna in jurnalul sau: ,,In dimineata aceea devenisem regina, regina unui popor care invatase sa ma inteleaga incetul cu incetul, regina, intr-un moment in care toata Europa ardea, iar flacarile ne amenintau toate frontierele. Eram regina, in fata mea se deschidea o pagina noua, infricosatoare, solemna, cu noi posibilitati, apasatoare, cu temeri necunoscute. Stateam mai intr-o parte, cu copiii in jurul meu, cu fata acoperita de un voal de doliu. Bataile inimii mele erau precum pasii destinului. Abia auzeam vocea regelui, nu-i desluseam cuvintele, dar am auzit cum il aclamau, era regele lor de maine. A izbucnit un ropot indelung de aplauze. Apoi, brusc, s-a auzit numele meu: - Regina Maria... - Regina Maria... In felul in care imi rosteau numele se ghicea o unda de speranta. - Regina Maria! Dintr-o data, am simtit ca trebuia sa-mi arat chipul in fata intregii adunari, ca trebuia sa ma intorc sa-i privesc, fara niciun voal de doliu intre mine si ei. Un vuiet mare s-a inaltat spre bolta, o voce prelunga, coplesitoare, care venea nestavilit din multe inimi! - Regina Maria! Eram fata in fata, poporul meu si cu mine. " 5. "Tara pe care o iubesc" este un roman sfasietor, dar totodata plin de frumusete si emotie, scris in timpul raboiului de catre Regina, in incercarea de a alina durerea si de a le da soldatilor deznadajduiti motive in plus sa lupte. Cartea a aparut progresiv, fiind initial tiparita capitol cu capitol, o data la doua saptamani, in cel mai citit ziar, ce ajungea in toate transeele si in catunele cele mai indepartate din Romania. Ulterior, textele au aparut intr-un mic volum, ce devenise pentru fiecare suferind de pe front un dar pretios la care se intorcea ori de cate ori avea nevoie de speranta si putere. Nicolae Iorga a fost cel care a incurajat-o pe Regina sa scrie aceasta carte si tot el a tradus textele din engleza pentru ca ele sa ajunga la oameni. Asa a aparut ,,Tara pe care o iubesc", o carte scrisa din pasiune si datoria fata de tara, ce a atins inimile oamenilor si va continua sa o faca mult timp de acum inainte, o carte in care o regina de neam strain a reusit sa portretizeze intr-un mod remarcabil frumusetile Romaniei, din varfurile muntilor si padurile dese pana la malul marii Negre, de la palatul si manastirea Cotroceni, la ruinele asezarilor stravechi. Regina incepe cartea intr-un mod cat se poate de dramatic, dar si emotionant, oferindu-le celor de pe front sprijin moral, incurajandu-i sa lupte. ,,Cum sa ma fac auzita, cum pot patrunde in inimile voastre; cum sa va vorbesc si despre ce anume? Pana mea sovaie - este prea mult de spus, durerea e prea mare -, spaima staruie deasupra capetelor noastre ca un nour, dar cineva trebuie sa-si faca glasul auzit, cineva trebuie sa gaseasca curajul sa sfarme aceasta tacere infernala ce ne striveste, facandu-ne sa ne simtim deja morti, uitati, exclusi din randul celor vii. Odata cu sosirea primaverii, un dor urias, aproape de nestapanit, imi napadeste sufletul. Precum un prizonier ce cata printre gratiile ferestrei de la temnita dupa un colt de cer, asa incerc si eu sa-mi amintesc locurile parasite atat de neasteptat si de dramatic. Astfel, m-am gandit ca, in aceste vremuri de incercari, macar pana mea ar putea sa-i calau zeas ca iarasi pe unii dintre noi catre caminele de care ne e dor." Ulterior, Regina incepe sa descrie in stilul sau impresionant, in fiecare capitol, cate un tinut, vazut prin propriii ochi. Tinuturile la care face referire sunt cele pe care Romania le-a pierdut, la momentele respective in timpul razboiului. ,,Am vazut odata plaja din Mangalia la apus. Eram cu fata spre mare, lumea parca soptea in linistea inserarii, dar marea mi se napustea spre picioare, in vesnica, nestapanita ei neliniste. In spatele meu, soarele se cufunda in zare, ultimele lui raze luminand valurile ce se spargeau lovindu-se de tarm cu o stralucire de miracol. Talazurile erau intunecate, dar fiecare era incununat cu o creasta de spuma auriu-portocalie, sub sarutul soarelui de asfintit." Maria, Regina Romaniei: "Nu exista nimic din Romania pe care sa nu-l fi iubit. Mai profund decat majoritatea celor nascuti aici, m-am simtit una cu intinsele ei campii, cu nesfarsitele sale drumuri, cu apusurile, cu rasariturile ei acoperite de roua, cu padurile intunecate si cu lanurile aurii de grau. Am iubit pana si maracinii desirati care-si imprastie prin bolovanisuri frumusetea inutila a ramurilor lor spinoase. Am ajuns, in timpul ratacirilor mele, in locuri atat de singuratice incat imi pareau la capatul lumii si acolo ma opream contempland ultima stralucire a soarelui, inainte ca acesta sa se scufunde in odihna. Mi-au placut culorile stralucitoare ale cerului; melancolia stranie a noptii care se asternea; aburul parfumat de roua ce se inalta din pamant, valul de colb ce plutea peste lume... Am iubit Romania intru totul, am iubit-o profund... am iubit-o mult! 6. Regina Maria, de Nicolae Iorga O carte de exceptie despre o personalitate de exceptie: Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg si Gotha sau, pe scurt, Regina Maria a Romaniei. Autorul, Nicolae Iorga, istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar si academician roman a fost un apropiat al Casei Regale si membru al Comisiei Incoronarii celor doi regi: Ferdinand si Maria. In volumul de fata, Nicolae Iorga face apel la multe citate extrase chiar din scrierile reginei, cu ajutorul marturisirilor acesteia reusind sa contureze un portret cat mai fidel al iubitei regine. ,,Romanii mei, voi care in sfarsit v-ati unit, voi care, dupa veacuri de asteptare, ati indeplinit idealul vostru sfant, fiti mari in ceasul bucuriei dupa cum ati fost mari in ceasul incercarilor. Viitorul este al tau, poporul meu, al tau, daca vei fi destul de tare ca sa-l stapanesti, al tau, daca vei fi vrednic si nu vei lasa sa treaca clipa cea mare." - Maria, Regina Romaniei 7. "Regina Maria" , de Cristian Mosneanu Iubirea mea pentru aceasta tara, pe care am facut-o a mea prin lacrimi si suspine, a ajuns pentru mine ca o religie. Ma simt legata de ea prin lanturi de otel, legata prin inima, prin creier si prin sange. Simt ca fiecare din cei sase copii ce i-am dat, e unul din inelele acestui lant pe care numai moartea si dezastrul il pot sfarama . - REGINA MARIA ,,Nici o figura publica din Romania nu a fost mai patriota decit aceasta Regina de neam strain. - The New York Times "In nebunia anilor '20, regina Maria a fost, pentru scurta vreme, cea mai populara femeie din tara ." - Smith, Gene, The American Heritage, Vol. 45, No. 6, October 1994 "S-a spus despre ea ca a format o intreaga generatie - toti barbatii au fost indragostiti de ea, toti artistii inspirati de ea, toate femeile au dorit sa-i semene." - Lesley Blanch despre regina Maria "Exista un singur barbat in Romania si acela este Regina." - Contele Charles De Saint-Aulaire In istoria cunoscuta a poporului nostru nu cred ca a existat un conducator mai iubit decat Regina Maria. Devenind Regina, in anul 1916 ea a fost cea care a l-a influentat decisiv pe regele Ferdinand sa intram in razboi de partea Antantei. Acest lucru a facut ca dupa terminarea razboiului, datorita faptului ca Romania a facut parte din tabara castigatoare, teritoriul Romaniei sa se intregeasca. Transilvania, Banatul, Crisana, Maramuresul si Satmarul au intrat in componenta Regatului Roman. In timpul Primului Razboi Mondial, va activa ca sora medicala pe front. Activitatea ei nu va fi una de fatada, regina dand dovada de un curaj nebun, aflandu-se in primele randuri in transee si va avea grija de soldati. Activitatea ei de sora nu se va rezuma doar la soldati, ci si la orfani si alte persoane nevoiase. Acest efort este recunoscut ca fiind un mare act de bravura al reginei chiar si de catre cei mai inversunati rivali ai ei. Dupa terminarea razboiului, in timpul Conferintei de Pace de la Paris, Marile Puteri aliate nu au vrut sa recunoasca unirea teritoriilor romanesti cu Vechiul Regat. Delegatia romana trimisa la Paris nu a avut sorti de izbanda in a-i convinge pe cei care conduceau conferinta sa recunoasca oficial Unirea. Atunci, regina Maria merge intr-o vizita neoficiala la Paris si se intalneste cu principalii lideri politici straini care se aflau acolo reusind sa incline balanta in favoarea Romaniei. - Cristian Mosneanu