Poezii

Dan Bodnar aduce in orasul de scrum al secolului in care traim o facla de neliniste, el imprastie printre altii miresme tari de tinerete si neastimpar, din maxilarele lui cresc in afara cuvintele ca niste colti de vipera, iar de pe buzele lui se scurg lacrimile unei pasari uimite...Poezia lui te ia de mina, nici barbateste, nici cu dulce candoare si-ti arata ici-colo ispravi si accidente, iti atrage atentia asupra inimii tale nemernic de lumeasca, iti impunge timpanele cu andrele subtiri si otravite, iti innoada limba cu flori rosii de urzica, are vanitatea virila a leului care nu ia in seama nimic decit propriul sau strigat.Fascinata si ea de fosnetul hirtiei pe care se asterne, poezia lui se oglindeste admirativ in budoarul public al limbii romane si totodata isi face curaj prin mereu alte orase necunoscute, punindu-si pe haine mereu alte decoratii, sclipind ca un glob de argint intr-o apa verde.Poezia lui Dan Bodnar te imbolnaveste pe dinauntru de o boala dulce si parsiva pe care o trimiti din spital in spital ca pe o floare galbena la butoniera ce trece lipita de buze sclipind perfect intunecat ca o medalie... Victor Traian Rus