Povestea vietii mele - Lucy Score

Editie speciala cu Sprayed Edges AUTOARE DE BESTSELLERE #1 NEW YORK TIMES Ce poate s-o inspire mai mult pe o autoare de comedii romantice decat un antreprenor sexy si morocanos, care darama ziduri la propriu? Hazel Hart este o scriitoare de succes pana cand divortul ii provoaca un blocaj. Incapabila sa finalizeze un nou manuscris, traieste in pijama si se ascunde in spatele unei gramezi de cutii de mancare goale pana cand editorul ei o ameninta ca, daca rateaza urmatorul termen-limita, pierde tot. Disperata sa-si regaseasca inspiratia, Hazel cumpara online o casa istorica si fuge din Manhattan in oraselul Story Lake, Pennsylvania. Insa, la sosirea dramatica aici - care implica un incident cu un vultur -, descopera ca mult laudata ei locuinta ar putea fi considerata muzeul paianjenilor. Nu-si face totusi prea multe griji, din moment ce Campbell Bishop, un antreprenor ursuz, dar extrem de sexy, devine sursa ei de inspiratie. Tot ce are de facut este sa-i angajeze pe Cam si pe fratii lui la fel de frumosi sa-i renoveze casa. Aproape fara sa-si dea seama, Hazel incepe sa scrie un roman de dragoste si sa traiasca altul... spunandu-si in permanenta ca nu face decat documentare pentru carte. Ce ar putea merge prost? ,,Ironii, povesti si picanterii. Intotdeauna voi astepta cu nerabdare urmatoarea ei carte! - ALI HAZELWOOD ,,Scriitura lui Lucy Score este magica." - Christina Lauren ,,Cu mult umor si sincer - in plus, personajele din acest roman te vor face sa-ti pregatesti bagajele pentru a trai din plin viata dintr-un orasel de provincie." - Abby Jimenez ,,Un romance incendiar, plin de umor si cu o multime de peripetii." - Kirkus Reviews Lucy Score este autoare de bestsellere USA Today, Wall Street Journal si #1 Amazon. Specialitatea ei sunt idilele care se desfasoara in orasele de provincie si adora ca povestile pe care le creeaza sa aiba un final fericit. Cartile sale au fost traduse in peste 30 de limbi, facandu-i pe cititorii de pretutindeni sa rada, sa se emotioneze si sa suspine. Lucy locuieste in Pennsylvania cu zdrobitor de aratosul ei sot si cu pisica lor obraznica. In timpul liber ii place sa doarma, sa manance si sa citeasca romane de dragoste scrise de altii. La Editura Trei, de aceeasi autoare, au aparut Lucruri peste care nu putem trece, Lucruri pe care le tinem ascunse si Lucruri pe care le-am lasat in urma (seria Knockemout). O vaza cu vin si un sut in fund Hazel Cele trei femei epuizate, asezate la fereastra, imbracate office si cu un triple espresso la bord, planuiau cu entuziasm disparitia cuiva, a unui oarecare Bernard, care se ocupa de audit. Sau poate ca doar urmau sa-i faca un raport la Departamentul de resurse umane. Era cam greu sa auzi ceva in zumzetul obisnuit din cafenea. Cei doi barbati din dreapta mea, cu verighete asortate, aveau o discutie aprinsa cu privire la spatiul desti- nat unui dulap. In restul lumii, majoritatea divorturilor aveau drept cauza principala banii, copiii si monogamia. In Manhattan, puteam sa pun pariu pe bani ca spatiul destinat unui dulap ajunsese in top cinci. Barmanita arata de parca ar fi intrat in coma, daca ar mai fi plictisit-o mult luatul si onoratul comenzilor. Coma? am scris in caiet. Oare cu un personaj feminin care se trezeste din coma s-ar putea creiona o prima intalnire amuzanta? M-am incruntat si am batut darabana cu pixul in masa. Nu o coma lunga, evident. Fiindca ar surveni anumite probleme cu care ar trebui sa se confrunte, cum ar fi parul de pe picioare, matreata si respiratia urat mirositoare. Fir-ar sa fie! Mi-am acoperit gura cu mana si am incercat sa adulmec subtil sa vad daca ma spalasem pe dinti in acea dimineata. Nu, nu ma spalasem. De asemenea, nu ma rasesem pe picioare... si nici nu facusem dus... nu ma pieptanasem... si nu imi amintisem sa cumpar un deodorant nou. Hazel cea veche ar fi iesit asa din casa - si ar fi mirosit in halul asta - doar daca ar fi avut un termen-limita de predare. Hazel cea noua se foia grabita printre umbrele lumii reale, asemenea unui soarece antiigiena, cam tot timpul, sapte zile din sapte. - Uf! De ce-o fi asa de greu? am mormait. Cuplul cu problema de spatiu m-a privit cu coada ochiului. - Ha! Asta a spus ea? m-am justificat. Trasul cu ochiul s-a transformat in niste sprancene expresiv ridicate si un acord tacit de eliberare a mesei aflate langa femeia cea ticnita. - E in regula. Sunt scriitoare. E normal sa vorbesc singura in public, am explicat in graba, in timp ce ei isi strangeau cafelele si se indreptau catre usa, prelin- gandu-se in umiditatea inabusitoare a lunii august. Am oftat si mi-am plesnit obrajii cu mainile, strangandu-i astfel incat sa imit o fata de peste. Domnul cu ma- iou Lenny Kravitz, care parea sa-si conduca propriul Genius Bar, si-a ridicat privirea peste ochelarii gen Ben Franklin. Mi-am eliberat fata si i-am oferit ceea ce am sperat sa fie un zambet uman. S-a intors la cele doua telefoane mobile si la iPadul lui, in timp ce eu mi-am sters palmele de pantalonii scurti. Pielea mea era grasa si uscata in acelasi timp, o combinatie imposibila si scarboasa. Cand am dus pana la capat intreaga mea rutina de ingrijire a pielii ultima data, in loc sa-mi bag capul sub robinet? La naiba, cand am dus ceva la bun sfarsit ultima data? Ei bine, cu siguranta am terminat pad thai-ul luat aseara la pachet. Se pune, nu? Am scanat cafeneaua, in cautarea unui indiciu care sa ma inspire sau sa ma motiveze, lucruri care candva ma faceau sa fiu un adult productiv. Dar n-am gasit nimic, nicaieri. Cu un oftat adanc, am mazgalit coma, precum si dusmani eterni si canoe. Ultimul a fost auzit de un cu- plu vesel de pensionari irlandezi, care pareau ca tocmai iesisera dintr-un magazin de echipamente sportive. Comandasera matcha si briose fara gluten, inainte de a parasi cafeneaua cu ghetele lor de drumetie asortate. Ceasul de pe perete era de parere ca sosise ora plecarii. Ma aflam aici de trei ore si nimic nu dovedea acest lucru, decat un pahar de cafea cu gheata, acum gol, cu numele meu pe el. In proportie de optzeci la suta, eram sigura ca subconstientul meu o facuse pe barmanita sa para ca strigase: ,,Latte cu gheata si vanilie pentru Expirata". Cu genul de geamat pe care oamenii de la o anu- mita varsta in sus il fac atunci cand se ridica de pe scaun, la ei acasa, m-am ridicat si eu. Statusem prea mult in apartamentul meu, daca nu-mi mai aminteam diferenta dintre zgomotele ,,din intimitatea propriei case" si cele ,,in prezenta altora".