Povesti si legende din Grecia Antica

IN TIMPURILE DE DEMULT, pe cand oamenii inca se mai inchinau la idoli urati, pe intinderea Greciei traia un neam de pastori care pretuiau lumina si frumusetea. Ei nu se inchinau la idoli intunecati, asemenea vecinilor lor, ci si-au plasmuit zeii lor proprii, frumosi si luminosi. Iar zeii Greciei semanau foarte mult cu oamenii, numai ca erau mai inalti, mai chipesi si nu aveau cum sa greseasca. Monstri care scuipau foc si bestii cu mai multe capete reprezentau tot ce era intunecat si rau. Zeii si marii eroi erau meniti sa-i infranga. Zeii traiau pe muntele Olimp, un munte atat de inalt si cu pantele atat de abrupte, incat niciun om nu putea ajunge in varful lui ca sa-i vada in palatul lor stralucitor. Insa zeii coborau adeseori pe Pamant, uneori in intruchiparile lor, alteori luand infatisari de oameni sau de animale. Muritorii se inchinau la zei, iar zeii se inchinau la Mama Pamant. Toti fusesera zamisliti de ea, caci ea era inceputul vietii