Proza - Mihai Eminescu

In fiece om se-ncearca spiritul Universului, se opinteste din nou, rasare ca o noua raza din aceeasi apa, oarecum un nou asalt spre ceruri. Dar ramane-n drum, drept ca in mod foarte deosebit, ici ca rege, colo ca cersitor. Dar ce-i si ajuta coaja cariului care-a-ncremenit in lemnul vietii? Asaltul e tineretea, ramanerea-n drum - deceptiunea, recaderea animalului patit - batraneta si moartea. Oamenii sunt probleme ce si le pune spiritul universului, vietile lor - incercari de deslegare. Chinul indelungat, vecinica goana dupa ceva necunoscut nu samana cu aviditatea de a afla raspunsul unei intrebari curioase? -Mihai Eminescu, Archaeus