Raidul poetilor. 72 de interviuri - Robert Serban

Daca stim ce gandesc, ce viseaza, cum scriu si cum traiesc azi poetii, e si pentru ca exista un Robert Serban. Vorbitor fasnet si cu ,,piper pe limba", a lasat cadou literaturii romane nenumarate volume in dialog. Rar se intampla in lumea literara ca un poet sa-si iubeasca atata confratii, sa-i celebreze mai curtenitor. Raidul poetilor il arata la fata. E de 72 de ori jurnalist. Si in fiecare clipa poet. Cititi-l! Din intrebarile lui scapara jarul, stilul ironic si iscoditor. - Dia Radu Poetii sunt fiinte periculoase. Ei (pre)simt mai bine, (pre)vad mai repede decat alti oameni; poetii simt si vad - ceea ce, desigur, e un nevazut - softul acestei lumi. De aceea - ei il presimt & il prevad si pe acela al lumii care va veni. De aceea, asadar, sunt fiinte periculoase. Aici, in aceasta carte dirijata admirabil de un foarte bun (si, fapt nu tocmai obisnuit pentru lumea noastra culturala, foarte generos) poet, asa cum este Robert Serban, zecile de poeti care (ne) vorbesc executa, atat individual, cat si ,,in echipa", un fel de operatiune speciala de reamintire a sufletului. Inca o data: cartea aceasta - una de dialog adevarat, deci de ascultare - e plina numai si numai cu poeti; prin urmare, este o carte periculoasa. Neaparat in acest sens: periculos de buna! - Cristian Patrasconiu Intervievatii mei au varste si stiluri de scris diferite, unii sunt - nu gasesc alt cuvant, dar nici nu-l folosesc peiorativ - maestri, altii debutanti, unii-s cunoscuti, altii, pe cale de a fi, dar toti, poeti pe care i-am citit, ii citesc si ii admir. Si cu care am afinitati. Le-am trimis intrebarile in scris, ca sa aiba ragaz sa se gandeasca si sa raspunda cat mai... exact. Si astfel, sa aflam, intre altele, cum au descoperit placerea si, apoi, vocatia scrisului, cum lucreaza (cu) mecanismele literaturii, cand functioneaza ele si cand nu, cine erau scriitorii pe care i-au cunoscut, cu care dintre ei au fost sau sunt prieteni, ce (mai) inseamna inspiratia. Daca in alte arte lucrul in echipa e vital, arta scrisului implica singuratate, ce contureaza intr-un anumit fel individualitatea. Pe unii ii face egocentrici, pe altii, discreti, unora le da la iveala originalitatea, altora, nevrozele, unii-s asociali, altii - magnetizanti. Si uite asa, din marturisire in marturisire, se iteste un areal literar, al unei comuniuni ce are aceeasi pasiune: poezia. - Robert Serban