Religia in epoca romantica. Un imaginar al Absolutului

Cartea se construieste pe constiinta triplei unitati romantice: filosofie, arta si religie, postulate de Hegel ca domenii fundamentale ale spiritului. Pe taramul ideilor, subiectivitatea, infinita in sine, este reflexul Absolutului, spiritul lui Dumnezeu. Sensul vietii consta in comuniunea fiintei umane cu fiinta divina, omul fiind imaginea pamanteana a acesteia. In epoca romantica, religia aduce, in esenta ei, chemarea infinitului. (VASILE VOIA) Religie de exigenta si intimitate, religie fara biserica, in stare bruta. Cercetare in afara institutiilor, colocviu singular al sufletelor cu Dumnezeu, experienta a pericolului reprezentat de Dumnezeu, pana la limitele in care Fiinta si Neantul se leaga intr-o comuniune ce scapa cuvantului uman. (GEORGES GUSDORF