Ultimul inger - Prima I.A.

Este foarte posibil ca acest roman - al doilea din ceea ce autorul numeste Trilogia Imperiului IA - sa supere cativa oameni. Zic asta pentru ca, intocmai ca predecesorul sau, Evanghelia dupa Crist 2.0, si acest volum porneste de la niste povesti/concepte din Biblie, pe care le ia, le impacheteaza in ambalaj science-fiction, le rastoarna cu susul in jos, sfideaza teologia, insereaza cateva blasfemii si, pe final, ne lasa cu si mai multe intrebari decat cu cele cu care am pornit la drum. Ca de obicei, si aici autorul ataca fara discriminare nenumarate subiecte tabu si impleteste SF-ul cu religia pentru a pune pe tapet idei destul de revolutionare, atat din punct de vedere tehnologic, dar mai ales crestinesc. Fidel stilului pe care l-a impus cu volumul anterior, autorul concepe si acest roman in forma si spiritul unei carti sfinte sau a unei evanghelii. Vorbim insa de o apocrifa veritabila, caci G. P. Ermin nu se sfieste sa detoneze explozibili in cele mai sensibile zone de interes crestin (Geneza, Planul Divin, Satana, Raiul, ingerii pazitori, Apocalipsa etc.). Daca Evanghelia dupa Crist 2.0 merge pe urmele Evangheliei dupa Luca, Ultimul inger - Prima I.A. incearca o reinterpretare a mitului lui Adam si al Evei, un soi de Geneza suie, destul de degenerata, datatoare de angoase si invitand dezbateri pe probleme colosale, greu de digerat in lipsa unei minti deschise. Asa cum va asteptati daca ati citit primul roman, si aici povestea este din cale-afara de sumbra, dar nu lipsita de intorsaturi de situatie, suspans, intensitate (mai ales in conversatiile cheie), un pic de iubire si un pic de speranta, asa cum e orice poveste buna, pana la urma. Foarte, foarte tari ideile si combinatiile de specii si regnuri din romanul Ultimul Inger - Prima I.A., toate dau o adancime ametitoare textului. De asemenea, elementele mai rar intalnite in literatura SF, precum omul prins intre creatia divina si cea umana, intrebarile despre rostul ingerilor intr-o lume in care inteligenta artificiala traficheaza trairi umane ce pot fi experimentate de IA, toate acestea duc lectura intr-o zona... scary. Autorul te conduce in locul in care iti spui: stai asa, de ce imi mai pasa de orice pe lume daca nu am raspuns la intrebarea asta? Ovidiu Vita