Vedere cu solzi - Ohara Donovetsky

Nu ai de-a face cu oameni bolnavi, ca in spitale, tu n-ai vana pentru asta, te-ai pierde cu firea, ca sa nu mai zic daca iti moare cineva pe masa de operatie, ce-o sa faci?, o sa mori cu el?, apoi sunt si apartinatorii, oho, sa vezi acolo tragedie, cum vorbesti tu cu ei...?, esti prea cacacioasa, prea sensibila, nu o sa faci fata, dar asa, la scoala, cu copiii, n-ai nicio treaba, e cel mai usor si cel mai frumos, e ca o poveste. - Nu va mint, sa stiti ca e surda. Ilona nu aude deloc. Da' nu face nimic rau. Asta e, asa e viata asta, a adaugat batraneste randul de la usa. Iar pe cea care recita o cheama Elvira, ca sa stiti. Clarei i-a venit sa rada. Fetita care vorbea era prietenoasa, e sfatoasa, ar fi zis mama, un copil crescut de o bunica, mai toti sunt crescuti de bunici, parintii sunt ocupati sau inexistenti. Hei, mama...?..., cum e asta cu cea mai frumoasa meserie din lume?, cand incepe ea sa fie frumoasa, intreb, poate doar dupa ce ai invatat sa-ti fie frica sau sa nu-ti mai fie frica, de ei, de tine, de greseli, e ca si cand te arunca cineva in gol si tu inveti sa zbori, desi nu stiai ca poti, si pana sa o faci e inspaimantator, hai, recunoaste!