Binomul ruso-chinez - Adrian Botezatu

Binomul Ruso-Chinez. Consolidarea lumii multipolare Adrian Botezatu a sustinut in mod stralucit, in anul 2013, o teza de doctorat in geopolitica, la Universitatea ,,Al. I. Cuza", din Iasi, conducator stiintific prof. univ. dr. Ionel Muntele, consacrata raporturilor bilaterale ruso-chineze, intr-o lume multipolara. Materia amplificata a acestei teze de doctorat face, practic, obiectul cartii de fata. Demersul stiintific al autorului este fundamentat pe trei mari coordonate: Spatiu si populatii in istoria Rusiei si a Chinei; Dinamica structurilor geo-demografice din Federatia Rusa si Republica Populara Chineza - analiza comparativa crono-spatiala; 8 importanta geostrategica a spatiului geografic si a resurselor naturale in relatiile bilaterale ruso-chineze. Lucrarea este scrisa, deopotriva, intr-un stil descriptiv si analitic, insa vioi, incitand cititorul la o lectura placuta si antrenanta. Bibliografia utilizata este reprezentativa sub aspectul folosirii surselor romane si straine de specialitate. Un merit al lucrarii este constituit, sub acest aspect, de punerea in circulatia stiintifica din Romania a informatiilor oferite de o serie de site-uri in limba rusa, cunoscut fiind faptul ca, post 1990, limba rusa este tot mai putin cunoscuta in Romania. Materialul ilustrativ, grafice si harti, al lucrarii potenteaza si completeaza informatia stiintifica. Suntem intru totul de acord cu concluzia autorului ca Rusia si China sunt puteri terestre si continuatoare, pe planuri diferite, ale Imperiului Mongol. Datorita existentei unei opozitii geopolitice eterne intre puterile maritime si cele continentale, Rusia si China se vor opune intotdeauna puterilor talasocratice ale lumii. reprezentate acum in primul rand de SUA. Nu vor putea realiza insa acest obiectiv fara a se transforma in amfibieni (termen geopolitic aplicat statelor care sunt puternice militar si din punct de vedere terestru, si naval). Prezentam cititorului o schita a perspectivelor geopolitice ale Rusiei si Chinei, in vederea realizarii unei introduceri sumare la demersul stiintific al autorului. Rusia are inca in prezent o economie subdezvoltata, bazata in principal pe exportul de resurse (mai cu seama hidrocarburi), fiind practic un veritabil imperiu energetic. Totusi, acest stat confirma cu prisosinta, in prezent, ca se afla in plina epoca de renastere a dimensiunilor sale de superputere militara. Operatiunile militare recente din Ucraina si cucerirea Crimeei, realizate fara a trage un foc de arma, reprezinta o nestemata din cartea istoriei 9 militare universale, care va fi studiata candva - suntem convinsi de aceasta - in toate academiile militare importante ale lumii. De asemenea, operatiunile din Siria au demonstrat ca armata rusa si-a depasit alonja regionala, reusind operatiuni de proiectare a puterii la mare distanta de patrie. Daca va reusi sa isi alipeasca, in viitorul apropiat, zonele rusofone din estul si sudul Ucrainei, atunci se va asista la finalizarea realizarii de catre acest stat a unei surprinderi strategice, nu tactice la adresa NATO si a Occidentului. Relativ la acest aspect, influentul analist George Friedman, directorul centrului de analize geostrategice STRATFOR din SUA, arata in mod repetat ca ,,NATO este o alianta eficienta numai daca SUA se decid sa lupte". Influentul geostrateg american John J. Mearsheimer, creator al curentului numit ,,realismul ofensiv", in domeniul Teoriei Relatiilor Internationale, arata urmatoarele in Tragedia politicii de forta (editia princeps, 2001, tradusa in Romania, in 2003, pagina 285): ,,ceea ce face atat de ingrijoratoare o viitoare amenintare chineza este faptul ca ar putea fi mult mai puternica si mai periculoasa decat oricare dintre hegemonii potentiali cu care s-au confruntat Statele Unite in secolul XX. Nici Germania wilhelmiana, nici Japonia imperiala, nici Germania nazista, nici Uniunea Sovietica nu aveau nici pe departe tot atata putere latenta, ca Statele Unite in timpul confruntarilor dintre ele. Dar, daca ar deveni un Hong Kong gigantic, China ar avea probabil o putere latenta de patru ori mai mare decat Statele Unite, ceea ce i-ar permite sa obtina un avantaj militar decisiv in Asia de Nord-Est. In aceste conditii, este greu de imaginat cum ar putea Statele Unite sa impiedice transformarea Chinei intr-un competitor de acelasi calibru. Mai mult, China are sanse de a fi o superputere mai puternica decat Statele Unite in competitia globala ce ar urma intre cele doua tari". In competitia globala, chinezii sunt ajutati enorm de mentalitatea lor, considerandu-si tara si pe ei insisi, inca din Antichitate, ,,centrul universului". Chu-goku inseamna literalmente ,,centrul universului"; Vezi Kenichi Ohmae, 1991, The Borderless World: Power and Strategy in the Interlinked Economy, p. 79. De aici deriva o deosebita incredere in fortele proprii. Mecanismele economice si financiare actuale sunt create de catre Occident, iar Rusia si China nu pot concura cu succes pe acest teren. Sansa acestor tari de a schimba in totalitate temeliile lumii unipolare create de SUA, post 1991, care se clatina insa foarte serios, post 2008, ar consta in posibilitatea ca, la finele acestei crize economico-politice mondiale prelungite, sa fie create niste mecanisme economice si financiare internationale mai echitabile. Analizele internationale arata ca, in momentul de fata, China este mai bine pozitionata decat Rusia pentru ca, intr-un interval mediu de timp (1-3 decenii), Imperiul Celest sa devina prima superputere a lumii. Pentru a reusi insa aceasta performanta, China are nevoie de o combinatie unica intre o conducere stralucita, crestere economica neintrerupta, modernizare (nota ns.: nu occidentalizare; stralucitul geostrateg American Samuel Huntington facand o diferentiere neta intre cele doua concepte), mentalitate chineza si the Chinese way of life (ultimele doua fiind bazate pe Tao). Daca un singur element din aceasta combinatie nu va functiona, acest surprinzator - pentru majoritatea opiniei publice din Romania - ,,vis chinezesc" nu va putea fi indeplinit. China este in prezent o superputere economica, ramanand insa mult in urma SUA din punct de vedere militar. Cu toate actiunile sale de inarmare, China nu ar putea face fata acum cu succes, conform opiniei unanime a analistilor militari, gruparilor de portavioane ale SUA. Rusia are o situatie inversa, fiind, in conformitate cu o expresie consacrata, un gigant militar si un pitic economic. Statul rus, condus cu foarte mare abilitate de presedintele Putin, detine o tehnologie bine pusa la punct in materie de rachete si avioane, forte militare terestre (o parte dintre ele, nu totalitatea lor) deosebit de bine instruite, echipate si motivate, forte navale bine instruite si avand o dimensiune rezonabila. Totusi, in domeniul naval, si Rusia mai are mult pana sa poata concura cu succes puterea navala a SUA. Acelasi John Mearsheimer dadea o definitie a unei superputeri militare: o entitate statala care poate sa lupte de la egal la egal cu SUA. China are in prezent economia cu ajutorul careia sa-si poata edifica o armata redutabila, Rusia trebuie sa-si edifice mai intai acest gen de economie, pe baza resurselor economice enorme de care dispune. Indiferent daca SUA isi vor pastra sau nu, in viitorul apropiat, dimensiunea de singura superputere militara a lumii, Rusia si China s-au afirmat, in ultimul deceniu, in calitate de ,,actori geostrategici" (expresia ii apartine lui Zbigniew Brzezinski), la scara planetara, iar SUA nu mai pot modifica usor aceasta realitate, de care trebuie sa tina cont conducerea Romaniei. La finalul acestor consideratii, cateva concluzii se impun cu necesitate. Lucrarea lui Adrian Botezatu are meritul deosebit de a aduce la cunostinta cititorului roman obiectiv si impartial informatii relevante despre Rusia si China, in masura sa resusciteze notiunea de interes national, parasita, practic, in ultimii 24 de ani, 12 atat de catre politicieni, cat - si aceasta este mult mai grav - de catre marele public. ,,Romanii nu sunt o natiune, ci o profesie", conchidea cancelarul Otto von Bismarck in secolul al XIX-lea. Fara retrezirea interesului national, adevarul acestei afirmatii nu poate fi respins nici acum, la inceputul secolului XXI. Lucrarea sociologului si politologului sucevean ajuta la (re)trezirea sentimentului national al cititorilor, sugerand clar ca UE si SUA nu sunt singurii ,,actori geostrategici" globali, ca pe langa ei mai exista Rusia si China care detin aceeasi calitate si, adaugam noi, au interese in Romania. Pentru un stat mic si slab ca Romania, mizarea a la longue pe o singura carte, in cazul de fata SUA si UE, si neglijarea relatiilor cu Rusia si China ar reprezenta o practica necunoscuta in istoria diplomatiei statelor serioase si, totodata, contraproductiva pentru supravietuirea Romaniei, in calitate de stat suveran, daca se mai doreste in mod serios acest lucru. Din spatiul diplomatiei britanice provine expresia lordului Palmerston, care a facut cariera si este urmata fara exceptie de toate statele suverane conduse de oameni competenti: ,,Anglia nu are prieteni si dusmani eterni, ci numai interese eterne". Pentru apararea intereselor eterne ale Romaniei, nu trebuie precupetit niciun efort, bazat insa intotdeauna pe cunoastere, nu pe sentiment. Cartea lui Adrian Botezatu se inscrie intr-o trilogie a cunoasterii realitatii geopolitice reale a lumii, care ajuta mult la cunoasterea intereselor nationale reale ale Romaniei, alaturi de cartile lui Paul Dobrescu, Viclenia Globalizarii. Asaltul asupra puterii americane, Iasi, 2010, si Cozmin Gusa, Imperialism in postcomunism. Geopolitica dezordinii in fostul lagar socialist, Bucuresti, 2011. De aceea, autorul acestei lucrari bine scrise, deopotriva descriptive si analitice - pe care o recomandam spre lectura cu toata caldura -, binemerita aprecierea cititorilor interesati de interesele eterne ale Romaniei si de pozitionarea corecta a tarii noastre intr-o lume multipolara. - conf. univ. dr. Florin Pintescu, decan Facultatea de Istorie si Geografie, Universitatea ,,Stefan cel Mare", Suceava