Blank - Carmen Secere

Deschid ochii. Nu e nimeni aici si niciun semn care sa m-anunte daca ploua, daca pasarile zboara, daca stelele mai cad sau daca e prea tarziu. Sunt singura pata care aminteste ca totul e alb si albul inseamna adevar. Vreau sa ies afara. In fond, cine m-ar putea vedea daca fug? Timpul nu are ochi, pana si frica e oarba. Deschid usa. Aud un zgomot, apoi alt zgomot. Ceva bubuie, altceva infloreste. E inima. E inima. In urma usa se inchide. Blank.