Brandusa Numarul Sase. Cheie pentru masina timpului. Vol. 2

Acest volum a prins viata de la o singura intrebare, pe care am primit-o in cel mai neasteptat ceas: ,,Ce i-ai spune fetitei din tine, daca ai intalni-o acum? Dar, pe masura ce am asezat fiecare cuvant, am intalnit-o la fiecare litera si virgula, i-am zambit si i-am multumit pentru tot ce a facut pentru femeia care sunt azi. I-am ascultat soapta si i-am inteles rascolirea, i-am inteles puterea si inca o admir pentru tot ce a reusit singura. Fara fetita de ieri, care sa stea in dreapta mea, nu as fi redactat nicio fraza, iar fara ordinea de care m-a invatat ca sunt capabila, nu as fi putut aduce trecutul la zi, ca sa pot privi spre viitor. I-am spus ca era extrem de frumoasa si iubitoare, cu o forta inexplicabila de a ierta si i-am dat liber sa aduca la suprafata ganduri nerostite, am lasat-o sa fie busola, sefa peste amintiri si colac de salvare. Cand am zis ca nu mai pot scrie, ea mi-a amintit ca mai pot putin. I-am dat voie sa fie personajul principal si sa se indrepte spre oameni cu mai mult curaj, am dus-o cu mine la fiecare sedinta de terapie, ca sa o repar si, cu siguranta, a invatat si ea sa se iubeasca mai mult si sa se simta mai libera. Fetita care s-a facut carte cu povesti stie de la mine ca acum si durerile trec la cele vesnice, ca sa faca loc de soare, si ca o tin de mana, la orice incercare, la fiecare trecere de pietoni a vietii. Mai mult decat mine, ea este autoarea acestui volum si i-am promis ca o sa fie bine, o sa dam totul afara ca sa nu se mai pietrifice in interior si i-am mai spus ca eu cred ca va fi indragita si imbratisata, fiindca, pur si simplu, merita. Sunt aproape sa dau gata scrisul din suferinta ca sa incredintez biletul de voiaj tuturor celorlalte carti pe care le voi compune din bucurie, fantezie, din pace si acesta este, dragii mei, un prag, pe care demult am vrut sa-l sar, dar nu oricum. Dar daca totusi o voi zari pe fetita din mine intr-o multime, as recunoaste-o dintr-o mie, dupa zambetul ei cald si rochia cu flori, dupa ochii mari si picioarele incrucisate, dupa parul ciufulit si parfumul ei dulce, inconfundabil, si i-as face un semn cu mana, ca sa stie ca am asteptat-o dintotdeauna sa mergem umar la umar, ca una si aceeasi, in timp ce ea va locui in prezentul meu purificat si eu voi accepta sa ma intorc surazand in trecutul ei zbuciumat, ca sa inaltam un zmeu. Asadar, n-am fost singura niciodata, doar ca n-am stiut unde sa privesc. Dar acum, cand vad mai clar, va avem si pe voi, cei care veniti invitati si neinvitati, si va multumesc, caci ceea ce numeam eu frica s-a transformat in cel mai frumos salt cu parasuta, intr-un moment in care am cel mai mult de daruit.