Caiete Macedonskiene Vol.7 - Ion Munteanu

Macedonski trebuie contextualizat in raport cu doua orizonturi de intampinare si de asteptare care dau hermeneutici diferite, cel european si cel national, si care permit revizuirea unor erori de interpretare care s-au perpetuat nu doar in defavoarea lui Macedonski, ci si a literaturii romane si - de ce nu? - a literaturii europene ca fenomen integrator. Cred ca cea mai clara expresie a acestor prejudecati de interpretare le regasim in cele doua studii critice pe care Eugen Lovinescu le-a publicat despre Macedonski. In linii mari, consideratiile lui Eugen Lovinescu sunt centrate pe doua teme, prima, o respingere a pozitiei publice a lui Macedonski, pornind de la prejudecata asumata ca ,,omul a stricat opera", a doua, o incercare de fixare a locului poetului Macedonski in literatura romana ca poet parnasian, poet al senzatiei si poet al revoltei, subminata insa de prejudecata implicita ca Macedonski a fost doar un imitator steril al curentului simbolist propriu literaturii franceze. Tanarul Tudor Vianu si-a facut debutul in critica literara printr-o aparare a lui Macedonski in studiul Revizuire critica chiar in aceste doua puncte sesizate de Lovinescu, demontand caracterul sofistic al celui dintai si argumentand impotriva unei interpretari simpliste a situarii in diferenta a lui Macedonski fata de traditia poetica autohtona, in sensul ca acesta nu este un imitator al simbolismului francez, ci trebuie vazut mai degraba drept un inovator in raport cu traditia noastra literara. (...) De aceea, cred ca un efort de restituire a lui Macedonski ca autor al unui program estetico-poietic merita sa fie facut si poate deschide spre o dezbatere rodnica in critica literara, nu doar pentru a anunta anticipari calendaristice, ci, mai degraba, de dragul intelegerii lui Macedonski in profunzime, mai cu seama pentru ca vremea patimilor a cam trecut... - Constantin Stoenescu