Cand in fiecare zi e joi

Editia a II-a, revazuta si adaugitaPe coperta: Gazel Dabija (Proiect de portret) de Lucia Dem. Balacescu, 1922Muzeul National de Arta al Romaniei, Romania - CC BY-SA Despre roman:Cartea aceasta a fost citita de multi oameni interesati de ceea ce traiesc acesti tineri suferinzi. Au citit si oameni simpli, si oameni cu functii , care aveau putere sa schimbe ceva, au citit cei care doar au suspinat afland ce tragedii se intampla pe langa noi fara sa stim, au citit si cei din Ministerul Sanatatii, doctori, administratori, jurnalisti, parlamentari... Nu e o placere sa citesti despre durere. Nimanui nu-i place suferinta, fugim cu totii de ea, credem ca, daca nu o privim in fata, se diminueaza pana dispare, dar apoi descoperim ca izbucneste mai virulent in alta parte, ca un gheizer tinut sub presiune. Insa unii, mai curajosi, s-au confruntat cu aceasta durere si au reusit sa-i domoleasca forta de irumpere. (Hanna Bota) Hanna Bota are abilitatea sa surprinda palpitul personajelor, foarte aproape de fiziologia lor senzitiva si discursiva, de epiderma in care se topesc adecvat remarci, replici si limbaj propriu si expresiv. (Mirela Nagat) Cu un parcurs al devenirii unor personaje interconectate in sistemul hidrodinamic de vase comunicante care se numeste familie, cu insertii din fantasticul expus in nota firescului marquezian, cu traversarea, prin intermediul personajelor, a diferitelor tipuri de societate romaneasca, Hanna Bota propune un nou fel de a se raporta fictional la dilemele morale, la constrangerile fiecarei generatii si la modul in care se incheaga noul fel de locuire a lumii, care s-a dublat in avatarurile retelelor. (Adrian Lesenciuc) Atunci cand nu mai ai nimic de pierdut, atunci cand stii dinainte ca timpul tau este imprumutat si putin, nu exista loc pentru cosmetizari si pudibonderii. Povesti de extraordinara devotiune, de abandon, de abuz se intretaie sub plasa amenintatoare a aceleiasi boli, care striveste si umileste pas cu pas. Este un roman despre conditia umana, despre ceea ce ne face cu adevarat oameni si ceea ce este cu adevarat important, desi nimic din aceste lucruri nu apare explicit, dar e imposibil de evitat pentru orice cititor. Lectura cartii te pune in fata unei oglinzi in care nu ai vrea niciodata sa te vezi, o oglinda a constiintei in care te privesti ochi in ochi si nu poti decat sa te intrebi ce ai face tu in situatia extrema. (Victor Cublesan