Cei sapte Episcopi greco-catolici romani care au pierit in prigoana comunista - Anton Moisin

In primul mileniu crestin, romanii s-au format ca popor in stransa legatura cu procesul de crestinare, aflandu-se, potrivit acestei perspective istorice, sub autoritatea Episcopului Romei. Dupa anul 1054, odata cu separarea dintre Rasarit si Apus, romanii au fost atrasi treptat in orbita spirituala bizantina, proces favorizat si de influenta si presiunea exercitate de statul bulgar incepand cu secolul al IX-lea. In acest context, au adoptat traditia ortodoxa rasariteana. Prin sinoadele desfasurate intre anii 1697 si 1701, dintre care cel mai important a fost Sinodul din 1698, romanii din Transilvania au decis revenirea la comuniunea bisericeasca cu Episcopul Romei. Initial, aceasta optiune a fost adoptata de majoritatea clerului si credinciosilor romani ardeleni, iar ulterior a stat la baza constituirii unei noi realitati ecleziale. Biserica astfel constituita a primit numele de Biserica Greco-Catolica (sau Biserica Romana Unita cu Roma), deoarece a pastrat ritul bizantin (grec), recunoscand in acelasi timp autoritatea Papei de la Roma.