Cultura si civilizatie in Romania interbelica (1930-1940)

Opera de fata ilumineaza un loc umbrit al istoriei noastre si o face cu multa stiinta si constiinta, datorate unui istoric de mare forta, consacrat demult in peisajul istoriografic romanesc, Narcis Dorin Ion. Lucrarea este o celebrare a puterii de creatie a poporului roman. - Acad. Ioan-Aurel Pop, presedintele Academiei Romane Preocupat de rastimpul monarhic al istoriei noastre, atent sa afle si sa foloseasca in mod exhaustiv toata documentatia, Narcis Dorin Ion si-a exersat condeiul, publicand peste 40 de volume, cunoaste ca nimeni altul patrimoniul regal si a dovedit-o prin studiile sistematice consacrate acestuia. - Acad. Georgeta Filitti Cultura si civilizatie in Romania interbelica (1930-1940) - un titlu care speram sa fie cuprinzator pentru uluitorul fenomen cultural si civilizational petrecut in deceniul al patrulea al veacului trecut in Romania Mare, pe al carei tron se afla regele Carol al II-lea. Oricat de detestat ar fi fost, in epoca si in posteritate, si oricate pacate ar fi avut, in viata privata sau publica, un lucru nu ii poate fi contestat monarhului: irepresibila sa vocatie culturala si necontenitul mecenat pe care l-a practicat, inca din tinerete, in acest atat de sensibil domeniu al vietii noastre spirituale. Dintre toti regii si conducatorii Romaniei celui de-al XX-lea veac, cel de-al II-lea Carol a fost, fara putinta de tagada, seful de stat cel mai atent si cel mai implicat in viata culturala a tarii, deceniul domniei sale neavand egal din acest punct de vedere. In numai zece ani (1930-1940), cultura si urbanismul au facut remarcabile progrese in Bucuresti si in tara, iar marturiile acestei perioade de avant s-au pastrat pana in zilele noastre. Si nu sunt deloc putine aceste creatii, de la edificii publice reprezentative - opere ale unor talentati si moderni arhitecti, cu care regele a colaborat indeaproape -, arhitecturi rezidentiale oficiale si private, parcuri si amenajari peisagistice urbane, bulevarde moderne sau monumentale catedrale ortodoxe de inspiratie neobizantina, rasfirate pe teritoriul Romaniei Mari, pana la muzee, sali de expozitii sau de conferinte, mii de camine culturale satesti si urbane si sfarsind cu milioanele de volume tiparite sub egida Fundatiilor Culturale Regale patronate de cel care a dorit - si credem ca a si reusit! - sa fie un Brancoveanu al culturii romane , dupa cum singur a declarat la inceputul domniei sale. Din acest punct de vedere, domnia celui supranumit, inca din epoca, Voievodul Culturii a fost o perioada fasta a istoriei noastre si implicarea sa directa in actul cultural a dat un puternic imbold creatiei romanesti interbelice. Carol al II-lea a fost interesat in mod sincer de fenomenul cultural, desi nu urmase cursuri universitare. Mostenirea genetica (de la bibliofilul rafinat care a fost regele Ferdinand I si de la atat de talentata sa mama, regina-artista Maria), pregatirea din adolescenta cu reputati profesori (intre ei, Nicolae Iorga), audierea unor cursuri la universitati din tara si din strainatate (la Sorbona, de pilda), pasiunea si interesul direct pentru domenii dintre cele mai variate (remarcate de contemporani), lecturile sale atotcuprinzatoare (la Arhivele Nationale ale Romaniei se pastreaza, pe langa caietele sale din adolescenta, si microfilmul unui jurnal de lectura din anii maturitatii, al carui original a fost depus, impreuna cu manuscrisul Insemnarilor sale zilnice, la Academia Portugheza din Lisabona), curiozitatea sa intelectuala si propensiunea pentru domenii noi ale culturii (pentru muzee, de pilda, pe care alti conducatori le-au gasit total neinteresante, in cazul in care au stiut de existenta lor!) - toate acestea fac din Carol al II-lea un personaj cu totul special al istoriei noastre. Avand vocatie de mecena, ultimul suveran al Romaniei Mari a infiintat fundatii culturale si institutii noi, a zidit palate si castele, a participat la sute de inaugurari de expozitii, de biblioteci, de institute de cercetare, de camine culturale, de scoli ori de monumente de for public, a vorbit cu substanta, de atatea ori, in Aula Academiei Romane (unde a salutat primirea unor noi membri ai savantei companii - George Enescu sau Lucian Blaga, de pilda -, lucru facut doar de Carol I, in cazul lui Grigore Antipa), a deschis anul universitar la marile universitati ale tarii, a participat la intronizarea inaltilor ierarhi ai Bisericii noastre si la tarnosirea unor noi catedrale ortodoxe - si toate acestea nu le-a facut dintr-o obligatie protocolara, ci dintr-un interes launtric, care-i lumineaza fiinta plina de contradictii. Cartea de fata cuprinde - intr-o forma revizuita - o parte din materia capitolului Regele Ctitor din volumul al cincilea al lucrarii mele, Carol al II-lea al Romaniei. Un rege controversat, pe care l-am publicat la Editura Magic Print din Onesti, in anul 2021. Ilustratiile acestui volum provin, in marea lor majoritate, din colectia autorului, iar celelalte din fototeca Muzeului National Peles, a Bibliotecii Academiei