Din Viata si din Duh - Cuviosul Sofronie Athonitul

Avem nevoie de ajutor, avem nevoie de cei ce ne povatuiesc dupa Dumnezeu, scria Dorothei al Gazei in veacul al VI-lea. In dorinta lor de a-si savarsi chemearea dintru inceput, de a-si afla calea inimii si de a urca ,,scara cea sfanta" ce duce la Dumnezeu, oamenii din toate paturile sociale si-au cautat inca dintru inceputurile crestinatatii, ,,indrumatori" in stare a-i calauzi pe ,,calea cea stramta" a mantuirii. De-a lungul veacurilor, in cautarea unui sfat, a unei mangaieri sau a unei mangaieri sau a unei insuflari , barbati si femei au tot revenit la acea zisa, iubita Parintilor pustiei: ,,Avva, spune-mi un cuvant". Dar al Duhului Sfant, duhovniceasca parintie este inima vie a Bisericii Dreptslavitoare. Lans de aur al predaniei, ea nr aminteste ca trairea crestina, nu este o ,,religie a cartii", ci descoperirea tainei persoanei. Stralucit martor al acestei descoperiri, Parintele Sofronie deosebeste in invatatura sa, doua feluri de cuvant: cuvantul ce instiinteaza , si cuvantul ce impartaseste. Cuvantul care informeaza, si cel care insufla. Cuvantul ,,psihic", chiar cu subiect religios , si cuvantul ,,duhovnicesc", purtator al Duhului Sfant, al continuei Cincizecimi, care nu este altceva decat predania Bisericii nedespartite, trupul lui Hristos. - Maxime Egger Traducere din limba franceza de Ierom. Rafail Noica.