Epistole pastorale - Iuliu Hossu

Epistole pastorale. Invierea Domnului • Nasterea Domnului • Anul Nou Iuliu Hossu, episcop de Gherla si, ulterior, de Cluj-Gherla, ramane in istoria romanilor si a Bisericii o personalitate cu totul deosebita - un om care si-a marturisit credinta prin jertfa propriei vieti, un adevarat marturisitor al credintei. Fara indoiala, ceea ce va dainui si trebuie sa continue sa reprezinte un simbol al vietii episcopului Iuliu Hossu este momentul de o importanta covarsitoare pentru intreaga natiune romana: ziua de 1 decembrie 1918, cand, la Alba Iulia, el a avut onoarea de a citi Declaratia Marii Uniri. Ceea ce insa nu trebuie sa uitam este faptul ca, in intreaga sa slujire preoteasca si episcopala, se regaseste mereu o grija iubitoare pentru suflete - o apropiere sincera fata de oameni, fata de credinciosii pe care Dumnezeu i-a incredintat lui spre pastorire. Episcopul Iuliu Hossu a purtat intotdeauna in inima dorinta de a fi aproape de cei pe care ii slujea, de a le intelege framantarile, de a le alina suferintele printr-un cuvant cald, prin rugaciune sau chiar printr-un ajutor concret oferit cu dragoste crestineasca. Aceasta dimensiune pastorala a personalitatii episcopului Iuliu Hossu devine cu atat mai evidenta cu cat stim ca, de-a lungul intregii sale slujiri episcopale, nu a obosit niciodata sa-i viziteze pe credinciosii eparhiei sale. Mergea din sat in sat, oprindu-se si intrand in casele oamenilor pentru a-i cunoaste personal, pentru a le cunoaste familiile, pentru a-i intreba despre suferintele si bucuriile lor, despre copiii lor, despre greutatile si incercarile prin care treceau in viata de zi cu zi. In toate aceste intalniri, episcopul Hossu aducea cu sine lumina credintei, mangaierea sperantei si apropierea unui pastor adevarat. Elanul pastoral al episcopului Iuliu Hossu se reflecta si in scrisorile sale pastorale, pe care, din darul Domnului, avem acum bucuria de a le oferi intr-o noua forma tuturor celor ce doresc sa-l descopere pe acest mare pastor al Bisericii si osteneala sa pentru mantuirea sufletelor. Aceste scrisori sunt adevarate invitatii adresate credinciosilor cu prilejul marilor sarbatori - Nasterea si Invierea Domnului ori inceputul unui nou an - chemari pline de lumina si speranta, care indeamna mereu la apropierea de Dumnezeu si de semeni. In ele se regaseste, nealterata, grija sa pentru suflete, dorinta de a indruma, de a mangaia si de a intari credinta poporului. La o analiza atenta a continutului acestor scrisori putem identifica trei directii esentiale, trei aspecte fundamentale ale gandirii si trairii pastorale ale episcopului Iuliu Hossu. In primul rand, se poate observa ca scrisorile pastorale ale episcopului Iuliu Hossu au un solid substrat biblic. Chiar daca nu toate referintele din Sfanta Scriptura sunt redate cu exactitate sau insotite de trimiteri precise, continutul pastoralelor poarta, fara indoiala, amprenta profunda a cuvantului biblic. Sa nu uitam ca, dupa intoarcerea sa de la Roma, in anul 1913, tanarul preot Iuliu Hossu a fost numit de episcopul Vasile Hossu al Lugojului profesor la nou-infiintatul Seminar din Lugoj, unde a predat studiul Sfintei Scripturi. Aceasta experienta academica si formativa a avut o influenta puternica asupra modului sau de a gandi si de a se exprima in scrisorile pastorale, care respira un spirit biblic autentic, plin de lumina si profunzime teologica. Acest aspect este de o importanta deosebita, deoarece, ca un adevarat pastor de suflete, episcopul Iuliu Hossu s-a preocupat sa transmita preotilor, iar prin ei tuturor credinciosilor, dorinta si chemarea spre o cunoastere mai profunda a Cuvantului lui Dumnezeu - singurul care are puterea de a transforma cu adevarat viata oamenilor. In contextul istoric al vremii, marcat de greutati materiale si de lipsa accesului la educatie religioasa, aceasta cunoastere a Sfintei Scripturi reprezenta o provocare. Multi credinciosi nu aveau posibilitatea de a citi sau de a intelege in profunzime Cuvantul divin, iar episcopul Hossu s-a straduit sa duca mesajul sfant fiecaruia dintre ei. Prin scrisorile sale pastorale, el a facut ca acest Cuvant al lui Dumnezeu sa devina un cuvant viu, datator de viata, capabil sa lumineze inimile si sa intareasca credinta poporului. Al doilea aspect important, care merita evidentiat si care rasuna ca un adevarat refren in scrisorile pastorale, este atentia constanta fata de vremurile istorice pe care le traversau tara si Biserica. Sunt perioade adesea dificile, marcate de incercari si nesiguranta, care cer o privire lucida si o credinta puternica. Episcopul Hossu ii indeamna mereu pe credinciosi sa inteleaga sensul profund al timpurilor pe care le traiesc si, mai ales, in mijlocul acestor momente tulburi, sa nu se indeparteze de Dumnezeu si sa nu-si piarda credinta. Pentru el, istoria nu este doar un decor trecator, ci un loc de manifestare a providentei divine, in care fiecare crestin este chemat sa ramana statornic in credinta si in nadejde. Spre exemplu, in Pastorala de Pasti din anul 1927, episcopul Iuliu Hossu ii avertiza pe credinciosi sa pastreze nealterat tezaurul credintei, spunand: ,,Multi sunt cei care cutreiera satele si indeamna oamenii sa-si scoata la targ comoara scumpa a credintei si sa o faca marfa de vanzare pentru pretul ispititoarelor fagaduinte desarte. Ii cheama la razvratire impotriva lui Dumnezeu si a Bisericii Sale sfinte, indemnandu-i sa se lepede de credinta parintilor lor. Voi, iubiti fii, urmati cuvantul apostolului si nu va faceti impreuna partasi acelora, caci pentru acestea vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii. Feriti-va de ei". Prin aceste cuvinte, episcopul Hossu se dovedeste nu doar un pastor atent la viata spirituala a credinciosilor, ci si un vigilent aparator al credintei, constient de pericolele care amenintau valorile crestine intr-o epoca de transformari sociale si ideologice profunde. Cel de-al treilea aspect ce strabate scrisorile pastorale ale episcopului Iuliu Hossu este chemarea la rugaciune si la pace, dorinta sa adanca, impartasita credinciosilor prin preoti, de a vedea popoarele traind in infratire si iubire crestina. Episcopul indeamna mereu la recladirea unei lumi noi, intemeiata pe iubire si solidaritate, dupa momentele de grea incercare prin care omenirea trecuse in urma razboaielor. Astfel, in Pastorala adresata credinciosilor la inceputul anului 1948, el evoca durerea unei lumi sfasiate de conflicte si distrugeri, chemandu-i pe toti la o reinnoire spirituala si la redobandirea pacii. El scrie: ,,Din pacea sufletelor celor multi va dospi painea buna a pacii lumii. Sa muncim pentru aceasta si sa ne rugam Domnului, Imparatului pacii si Mantuitorului sufletelor noastre." Pentru episcopul Iuliu Hossu, pacea nu este doar absenta razboiului, ci rodul unei inimi impacate cu Dumnezeu, o stare care se revarsa apoi asupra lumii, transformand-o. Asa cum se poate deduce cu usurinta, lecturarea scrisorilor pastorale ale episcopului Iuliu Hossu nu conduce doar spre satisfacerea unei curiozitati sau a unei cercetari de natura istorica, ci si spre o apropiere autentica de Cuvantul lui Dumnezeu. Ele ofera o intelegere aprofundata a aspectelor esentiale ale vietii crestinesti si, prin aceasta, mesajul episcopului ramane si astazi de o actualitate remarcabila, chemand la credinta vie, responsabilitate morala si iubire frateasca. Dar, fara indoiala, cel mai luminos exemplu pe care ni-l ofera Fericitul Episcop Martir Iuliu Hossu este ca intreaga sa propovaduire, aceste cuvinte pastorale adresate credinciosilor, izvorau dintr-o inima profund credincioasa, dintr-un suflet in comuniune cu Dumnezeu si dintr-o tarie a credintei care avea sa se manifeste mai tarziu in momentele de dureroasa incercare. In timpul regimului comunist, cand a fost intemnitat pentru multi ani in diferite locuri, episcopul Hossu si-a dat viata pentru Biserica sa si pentru credinta sa in Dumnezeu, devenind astfel un adevarat marturisitor al credintei si un model de curaj si statornicie spirituala. Intelegem astfel, sub o noua lumina, deviza care i-a calauzit intreaga viata si slujire: ,,Credinta noastra este viata noastra." Scrisorile pastorale ale episcopului Iuliu Hossu reflecta toate aceste aspecte ale credintei traite concret, mai ales in momentele dificile ale vietii sale. Aceasta este mostenirea pe care o primim si noi astazi: sa se regaseasca propria credinta in trairile si faptele noastre zilnice si sa lasam ca aceasta sa calauzeasca intreaga noastra viata. - Pr. Daniel Avram