Eseu asupra misiunii de poet sau Fantezia nebuna a unui poet cazut din luna

Cand a inceput acest volum, autorul n-avea niciun plan. Doar o nevoie ciudata de a rade de el insusi si de tot ce a luat vreodata prea in serios: iubirea, suferinta, inspiratia, bautura, divinitatea si geniul. Si-a spus ca, daca tot traim intr-o lume in care toata lumea e influencer , poate e momentul ca si Poetul sa influenteze ceva: macar un suspin, un zambet, o intrebare.Asa s-a nascut Eseu asupra misiunii de Poet - nu ca o teorie, ci ca o betie de sensuri. O improvizatie cosmica intr-o lume prea sobra. O gluma metafizica spusa serios, pana la lacrimi. Autorul, in naivitatea lui, inca mai crede ca metafora e o forma de respiratie.Fiecare personaj din carte exista undeva intre vis si mahmureala. Poetul, domnisoara de la mansarda, savantul nebun, spiritul batran - sunt reflexii ale aceluiasi om care, intr-o seara, s-a privit prea adanc in oglinda si a descoperit ca nu e singur. Ca in spatele lui sta un cor intreg de voci: ironice, tandre, furioase, divine si ridicole.Scriind, Daniel Ernestina a avut uneori impresia ca nu tine in mana un stilou, ci o antena. Ca nu inventeaza, ci receptioneaza. Ca fiecare fraza vine de undeva dintr-un alt plan al realitatii - un plan in care Dumnezeu si Diavolul beau impreuna cafea si discuta despre rima. Cititorule, nu te grabi. Cartea asta trebuie citita cu pauze. Cu respiratii adanci si un zambet usor ironic.Nu cauta in ea adevaruri, ci scantei. Nu intelege totul - doar simte-l. E mai aproape de adevar o emotie confuza Si, daca la sfarsit ai inchis volumul si ai ramas cu un sentiment ciudat, amestec de ras si melancolie, atunci sa stii ca ti-ai indeplinit si tu misiunea: pentru o clipa ai fost Poet.Caci poezia nu e o arta. E o boala contagioasa. Si, cu putin noroc, cartea asta te-a molipsit. Dan Toma Dulciu Vien