Eu sunt 70072 + Croitoresele de la Auschwitz

Eu sunt 70072Am supravietuit pentru a-mi spune povestea De la ultima noastra intalnire imi amintesc ochii ei. Ma priveste cu dragoste, cu disperare. Imi tine capul in maini, ma priveste drept in ochi si ma saruta. Sunt fata ei, inima ei, dragostea ei. Nu uit cuvintele pe care mi le-a spus. Mi le repet zile intregi dupa plecarea ei. Aminteste-ti cum te cheama si de unde vii. Ma cheama Luda Boczarowa, am cinci ani si sunt din Belarus. Lidia Maksymowicz a fost, atat cat destinul i-a ingaduit, Luda Boczarowa, o fetita cu ochi albastri luminosi, iubita si ingrijita de parinti si bunici. Apoi, inainte de a implini 3 ani, a devenit pentru tortionarii sai din cumplitul Pavilion al copiilor de la Auschwitz-Birkenau doar un numar: 70072. Timp de peste 15 luni, micuta Luda a indurat frigul, foamea, singuratatea, frica permanenta si durerile atroce provocate de experimentele ingrozitoare la care o supunea insusi Ingerul Mortii, Josef Mengele. Totusi, in ciuda ororii, a supravietuit pentru a-si spune povestea si pentru a-si cauta mama transferata in alt lagar inainte de eliberare. Acum, povestea sa despre suferinta si speranta a devenit o carte-avertisment care incearca sa exprime drama de dincolo de cuvinte a unui copil pus fata in fata cu moartea si cruzimea. Tatuajul sarutat de Papa FranciscNumarul tatuat pe bratul Lidiei Maksymowicz a atras atentia lumii intregi atunci cand Papa Francisc a ales sa-l sarute in mod simbolic in mijlocul Pietei San Damaso. A fost un simplu gest de reconciliere, pentru ca memoria trecutului sa fie pastrata vie, sa putem invata din paginile negre ale istoriei, sa nu se mai repete, sa nu mai facem niciodata aceste greseli. - Papa FranciscMesaj din partea Lidiei Maksymowicz:Birkenau nu moare niciodata. Birkenau este o parte imposibil de sters din cei care au trecut pe acolo. Este un monstru care continua sa se faca auzit, sa vorbeasca despre experientele sale imposibil de descris.Nu e deloc usor sa infrunti toate acestea. Este misiunea vietii mele. Grea si indispensabila, in acelasi timp. O fac pentru minte, desigur. Dar o fac si pentru toti ceilalti, pentru prietenii mei, pentru cunostinte, pentru cei pe care nu-i cunosc dar sunt partea din familia mea de oameni. Vreau sa fiu clara, sa spun raspicat ceea ce cred: intunericul lagarelor nu este arhivat intr-o data pentru totdeauna. Ura alimentata de locurile acelea este mereu la panda, poate reaparea oricand. De aceea trebuie sa fim vigilenti, sa nu uitam, in primul rand, sa povestim a ceea ce a fost. Croitoresele de la AuschwitzCuvintele, cusaturile si povestile lor nu trebuie uitate. Croitoria se metamorfozeaza din ceva de suprafata intr-un mijloc de a supravietui, intr-o modalitate de a te face util si folositor si de a spune tare ca vreau sa supravietuiesc, contez ca OM! ... Scena in care, iarna, o taranca lasa sosetele in mod intentionat sa-i cada, pentru ca o detinuta desculta sa le ia, sa le incalte, sa le foloseasca, vorbeste mai tare decat o mie de fapte rele! - Maia Morgenstern, actritaO cronica plina de emotie a destinelor femeilor care si-au croit drumul spre supravietuire in timpul Holocaustului, creand tinute sclipitoare intr-un atelier de moda inedit infiintat chiar in inima intunecata a unuia dintre cele mai temute lagare ale mortii.In timpul Holocaustului, 25 de tinere inchise in temutul lagar de concentrare Auschwitz-Birkenau - majoritatea femei si fete de origine evreiasca - au fost selectate pentru a croi, intr-un salon de moda special, haine extravagante pentru femeile din elita nazista. Toate sperau ca aceasta munca le va tine departe de camerele de gazare.Atelierul de creatie - care purta numele de Atelierul de croitorie de lux - a fost infiintat de Hedwig Hoss, sotia comandantului lagarului, si patronat de sotiile ofiterilor si gardienilor SS. Aici, croitoresele au produs haine de calitate pentru toate evenimentele SS de la Auschwitz, dar si pentru doamnele din inalta societate a Berlinului nazist.Inspirata din surse diverse - inclusiv din interviuri cu singura croitoreasa ramasa inca in viata -, cartea dedicata croitoreselor de la Auschwitz urmareste destinele acestor femei curajoase. Legaturile familiale si cele de prietenie care le-au unit le-au ajutat nu doar sa faca fata persecutiilor zilnice, ci si sa faca planuri de rezistenta in interiorul lagarului.Istoricul Lucy Adlington a intretesut experientele remarcabile ale croitoreselor si politicile naziste de jaf si exploatare, expunand astfel toata lacomia, cruzimea si ipocrizia celui de-Al Treilea Reich si oferind cititorilor o perspectiva proaspata asupra unui capitol mai putin cunoscut al celui de-al Doilea Razboi Mondial si al Holocaustului