Filosoful Mititelu Cezar - Bogdan Rusu

Bogdan Rusu exceleaza prin finetea unei interpretari care imbina eruditia filosofica, investigatia jurnalistica, cercetarea istorica a arhivelor Securitatii si, nu in ultimul rand, reconstructia povestii de viata a personajului central si a discipolilor sai, cu vietile lor paradoxale. Subiectul spectaculos al cercetarii de fata, Cezar Mititelu, este un filosof cu masca, nerecunoscut oficial, dar adulat de cativa discipoli, bine cunoscut de multe generatii de studenti ai Filosofiei bucurestene si, deloc intamplator, urmarit constant de Securitate. In interpretarea complexa a autorului, Mititelu intruchipeaza modul excentric de a exista al multora dintre cei care, in vremea dictaturii, au fost insetati de libertate in maniera filosofica, inteleasa dupa modelul vechilor ganditori greci. Mai exact, autorul identifica un model cinic al vietii filosofice, asa cum a fost el caracterizat de Hadot si, mai ales, de Foucault, unul care cultiva simplitatea vietii, detasarea fata de a avea pentru a castiga autenticitatea lui a fi, scopul fiind acela de a face din propria sa viata un teatru al adevarului. Numit un ,,Diogene roman" (in Liberation), un parazit vagabond si cersetor (de catre Securitate), un maestru in cautare disperata de discipoli, iar mai tarziu un disident, autointitulat ,,profesor de responsabilitate", excentricul cinic a mizat de fapt totul pe ipoteza comunista, asa cum demonstreaza autorul, ipoteza pe care si-o dorea pusa in practica asa cum se cuvine, si nu cum o facea regimul. Criticile de acest fel, desi facute de pe pozitiile dialecticii hegeliano-marxiste, au trezit si interesul institutiei responsabile cu supravegherea panoptica, iar in cele din urma l-au trimis dupa gratii, motivul oficial fiind insa faptul ca a refuzat permanent sa munceasca. Pasionat de liste si de colaje, Mititelu si-a trait pana la paroxism nelinistile existentiale si dilemele politice, impreuna cu cei cativa autori preferati, pastrandu-si, pana la finalul tragic, nebunia de a-si duce viata in chip filosofic, adica in totala adecvare cu ideile in care a crezut. - George Bondor