Fluviul Soaptelor. Seria Haiganu Vol.1 - Marian Coman

Cartea Fluviul Soaptelor este primul volum din seria Haiganu Blestemul nu e nemurirea, ci lumea intreaga. Intr-o lume sfasiata de razboaie, credinte si superstitii, Haiganu, un zeu decazut, este osandit sa traiasca printre muritori. In mintea lui curge necontenit Fluviul Soaptelor: un torent de rugaciuni, blesteme si ganduri straine, un zgomot fara sfarsit format din toate vocile lumii. De veacuri, Haiganu rataceste continuu intre ura si dorinta de razbunare si incearca zadarnic sa gaseasca linistea intr-o lume care nu tace niciodata. Cand, insa, din adancul acestui haos, o voce de copil il striga, blestemul devine chemare. Zourazi, un baiat cu sange de vrajitor, fuge din mainile lui Dekibalos, un stapan care aduna copii nu pentru a-i salva, ci pentru a-i transforma in arme, in jertfe sau in monstri. Pe urmele lor se dezlantuie nu doar oameni si fiare, ci si monstri nascuti din disperare, zei si magie interzisa. Lumea insasi pare sa se stranga in jurul acestei intalniri, ca si cum ar presimti ca echilibrul fragil dintre divin si uman este pe cale sa se franga. Fluviul Soaptelor nu mai este doar un blestem. Devine o chemare. Paseste in Fluviul Soaptelor, cartea intai a trilogiei Haiganu, un loc in care zeii nu sunt milostivi, iar copiii nu au timp sa viseze pentru ca invata prea devreme cum se moare. Zei uitati si pribegi, magi si vrajitoare, pietre vii, grifoni care detin toata intelepciunea lumii, cei marunti, un razboi si o oaste zombi de copii-orfani, un taram imaginar plin de magie... Marian Coman reuseste sa creeze un univers fantastic unic in literatura romana. Cu trimiteri la miturile tracice, dar si la folclorul romanesc, in care regasim supereroi si personaje (mai ales cele negative) impecabil conturate, trilogia nu este doar o bijuterie a genului, dar si carti minunat scrise, care contin nu doar povesti si perspective care se suprapun, intr-o tesatura narativa complexa, dar si multa poezie si filozofie. Cele trei romane se adreseaza tuturor varstelor si ofera cititorilor, dincolo de Poveste, o parabola tulburatoare a lumii in care traim. - Adina Popescu Marian Coman are o apetenta iesita din comun de a construi universuri intregi care nu seamana cu nimic altceva, care rup bariere, care reimagineaza lumile cu care am putea fi familiarizati. O face si-n cartile lui anterioare (va amintesc doar de Omuletul din perete si alte povestiri fantastice si Ultima carte, piese dintr-un puzzle care va capata alte si alte interpretari odata ce vom avea acces la el integral), dar si in trilogia de fata. Seria Haiganu, inceputa in benzile desenate HAC!, inconjurata deja de propria mitologie, intinsa pe aproape o decada si jumatate, este, fara tagada, inca o demonstratie in acest sens. Pentru ca, pe o fundatie solida, desprinsa din scrierile lui Creanga, Marian Coman topeste mituri si folclor, rugaciuni, bocete si letopisete, toarna eruditie si livresc, tese multiple planuri, se joaca cu limitele (sub)genurilor, muta basmul in secolul XXI, aduce in prim-plan personaje in straie noi, vine cu ritmuri alerte si dileme mai vechi decat timpul, adauga nuante peste nuante. Si-si creeaza astfel un univers cu totul si cu totul al sau. Si, desi atipice in parcursul scriitorului, cele trei romane care pot fi incadrate, la rigoare, in subgenul grimdark fantasy, se supun aceluiasi crez nestramutat in puterea povestilor de a ne salva. Si sunt literatura in adevaratul sens al cuvantului. - Eli Badica, coordonatoarea imprintului n'autor