Fragmente (1920-1965) - Max Picard

La capatul unei lungi serii de scrieri antume, aparute, rand pe rand, si in limba romana, iata ca a sosit clipa in care cititorul poate face cunostinta, tot in traducere, cu prima carte postuma a lui Max Picard. Ingrijita de fiul sau, Michael Picard, ea aduna intr-un impresionant manunchi fragmentele ramase inedite pana la data publicarii lor aici. Nu e vorba insa de o simpla antologie, ci de o explorare atenta si sistematica a peisajului creator lasat in urma, in manuscrisele sale, de Max Picard. E un peisaj in care se poate recunoaste prea bine itinerarul spiritual parcurs de acesta, cu etapele lui, cu popasurile lui, cu operele carora le-a dat nastere sau care doar se profilau la orizont. Dar poate ca aceasta imagine minerala nu e tocmai in acord cu tonalitatea gandirii lui Max Picard. Mai potrivit ar fi, poate, sa spunem ca, spre deosebire de marile carti, in ale caror gradini ne putem plimba printre minunate arhitecturi florale, fragmentele sunt, mai degraba, asemenea unor flori de camp care, in spontaneitatea lor si in aparenta lor neoranduiala, ne farmeca si mai mult. Perindandu-ne de la una la alta, intalnim in ele un Max Picard inca si mai genuin, mai viu, mai uman decat il stiam. Si care ne face sa luam aminte inca si mai mult la mesajul si la mostenirea lui. - Ioan Milea