Frumosii nebuni ai marilor orase - Fanus Neagu

O carte ca Frumosii nebuni... se scrie cand esti tanar sau mai esti inca tanar, zurliu, pus pe petreceri, fulgerat de un potop de sperante, vesel si predestinat, macar in inchipuire, izbanzilor. Eram inca tanar. Si iubeam zapezile. Mateiu Caragiale, cand a scris Craii de Curtea-Veche, era pe corzile razachii ale aventurii. De altminteri n-a ajuns niciodata batran. Francois Villon, care-si scria poemele cu pumnalul in carciumi logodite cu perditia, n-a fost nici el vreodata batran. Zapezile dintotdeauna si mai cu seama cele din alti ani! Frumusete, nebunie, sete de viata. Cand esti tanar, esti dincolo de moarte si in adevaruri care nu se mai repeta. Pe atunci intram sau eram la poarta ultimului patrar magic al secolului XX si toate fetele rasareau odata cu luna numai din izvoarele umbrite de brazi, ienuperi, veverite. Izvoare care nasc fete. Pe ulitele Brailei si ale Bucurestilor ardeau (inca!) nopti din Fanar si mirodenii cu suspin de veche maretie valaha. - Fanus Neagu