Intimitatea amfiteatrelor - Lucian Nastasa-Kovacs

Intimitatea amfiteatrelor. Ipostaze din viata privata a universitarilor ,,literari" (1864-1948) Latura,,personala" a fiintei umane, viata ei privata, intima, chiar extrem de intima, a constituit mereu unul din agentii principali ai dinamicii istoriei. Si oricat s-ar evita o astfel de constatare, faptul in sine ramane o realitate pe care mai mult sau mai putin explicit - cu totii o simtim, o recunoastem, o acceptam. La urma urmei, fatarnicia este o trasatura specific umana, prin a carei actiune individul prefacut isi inseala semenii - uneori chiar pe el - cu aparenta virtutilor. Mai exista oare cineva in lumea aceasta care sa nu manifeste prudenta fata de ceilalti, tocmai datorita indelungatei experiente umane, ca in spatele aparentelor mereu se ascunde ceva necunoscut, nu neaparat josnicie? Iata de ce se poate afirma - fara sa exageram - ca orice investigatie de acest tip isi pierde din aspectul de intriga romanesca in profitul conturarii unei veritabile istorii, in care parghiile ei motrice se afla de fapt in culise, mult mai in adancime decat ne-ar place noua sa credem, dar si mult mai dificil de reconstituit din punct de vedere empiric. Pentru ca mereu si mereu oamenii au avut parca ceva de ascuns, de disimulat. Iar aceasta remarca nu este deloc noua, aspectul fiind de altfel atotprezent in mai toata opera vizionarului Honore de Balzac care, de pilda, in Iluzii pierdute ne si spune ca sunt doua istorii: ,,L'histoire officielle, menteuse (...), puis l'histoire secrete ou sont les veritables causes des eveniments, l'histoire honteuse.